Commercial lease arrears; annulment of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civila la 6 martie 2012 sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.124.307,16 RON plus TVA, reprezentând chirie datorată pentru folosinţa imobilului în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.105.400 RON plus TVA (adică 484.000 Euro plus TVA), reprezentând chirie datorată pentru folosinţa imobilului în perioada februarie 2010 - noiembrie 2011, precum şi obligarea pârâtei la plata contravalorii utilităţilor neachitate în cuantum de 10.696,38 RON, cu cheltuieli de judecată.

La 28 mai 2013, pârâta B. a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii bunurilor pretins însuşite de către aceasta, precum şi la plata contravalorii îmbunătăţirilor pretins efectuate la imobil şi, de asemenea, compensarea acestei creanţe cu sumele pretinse de reclamantă prin cererea principală.

Prin sentinţa civilă nr. 5846 din 24 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

La 9 iunie 2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă sub nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 3438/2017 din 15 decembrie 2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.124.307,16 RON plus TVA, reprezentând chiria datorată pentru folosinţa imobilului în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.105.400 RON plus TVA, reprezentând chirie datorată pentru folosinţa imobilului în perioada februarie 2010 - noiembrie 2011, precum şi suma de 8829,40 RON, reprezentând contravaloarea utilităţilor neachitate.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea reconvenţională şi, în consecinţă, s-a respins cererea reconvenţională ca fiind prescrisă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă de timbru.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 18.408 RON reprezentând reducerea taxei de timbru acordată reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B., care a fost admis prin decizia civilă nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

S-a decis anularea în parte a sentinţei atacate, cu privire la capetele din cererea reconvenţională având ca obiect restituirea bunurilor şi plata contravalorii îmbunătăţirilor şi, drept consecinţă, s-a reţinut cauza în vederea evocării fondului cu privire capetele din cererea reconvenţională având acest obiect, acordându-se termen la 16 ianuarie 2018.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a încuviinţat pentru pârâta B. proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind totodată respinsă solicitarea pârâtei de încuviinţare a probei cu martori, expertiză evaluatorie şi expertiză în construcţii.

A fost încuviinţată pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. proba cu înscrisurile depuse la dosar şi s-a respins solicitarea acesteia de administrare a probei cu înscrisuri (facturi) ce stau la baza obiectivelor expertizei în construcţii.

De asemenea, s-a respins solicitarea reclamantei de încuviinţare a probei cu expertiză în construcţii.

Prin decizia civilă nr. 300A/2019 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în urma evocării fondului, s-au respins ca neîntemeiate capetele din cererea reconvenţională având ca obiect restituirea contravalorii bunurilor şi plata contravalorii îmbunătăţirilor, formulată de pârâta B..

Recurenta-pârâtă B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, deciziei civile nr. 300 din 20 februarie 2018 şi împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţate în aceeaşi cauză de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârilor atacate ca fiind legale.

În temeiul dispoziţiilor art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deliberând cu prioritate asupra chestiunii timbrajului şi analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Pentru termenul din 14 mai 2019, recurenta-pârâtă B. a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 24.407,47 RON şi 5 RON timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care însă a fost respinsă prin încheierea din 14 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pentru termenul de la 1 octombrie 2019, recurenta-pârâtă B. a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 24.407,47 RON şi 5 RON timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs, obligaţie pe care partea în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se achită şi se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.

Conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit, respectiv 1 octombrie 2019, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi reţinând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi să anuleze ca netimbrat recursul declarat de pârâta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, deciziei civile nr. 300 din 20 februarie 2018 şi împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.