Inadmissibility of extraordinary revision by accessory intervener absent primary party appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as not well-founded, leaving the appellate decision of 11 September 2018 in force. The dispute arose from a labor conflict regarding the annulment of an employment termination, where the original claim had already been rejected due to res judicata and dismissed on appeal. The revision petitioner, acting solely in the capacity of an accessory intervener, challenged the appellate decision under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, alleging it contradicted a subsequent Supreme Court decision; the Court found the additional grounds regarding newly discovered documents to be formal and non-substantive. Applying Article 67(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that an accessory intervener’s right to appeal is conditioned on the primary party having exercised the same appeal; since the principal claimant did not file a petition for revision, the intervener’s independent attempt to use this extraordinary legal remedy was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 513 C. proc. civ, art. 67 alin. (4) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 513 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary revision by accessory intervener absent primary party appeal: The dispute arose from a labor conflict regarding the annulment of an employment termination, where the original claim had already been rejected due to res judicata and dismissed on appeal. The revision petitioner, acting solely in the capacity of an accessory intervener, challenged the appellate decision under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, alleging it contradicted a subsequent Supreme Court decision; the Court found the additional grounds regarding newly discovered documents to be formal and non-substantive. Applying Article 67(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that an accessory intervener’s right to appeal is conditioned on the primary party having exercised the same appeal; since the principal claimant did not file a petition for revision, the intervener’s independent attempt to use this extraordinary legal remedy was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court explicitly applied this provision in the dispositive to dismiss the revision petition as not well-founded because the principal party did not exercise the appeal, thereby barring the accessory intervener from doing so.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A., prin procurator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Meşteşugărească "C." Giurgiu, anularea deciziei de concediere nr. 15 din 04.06.2014 emisă de pârâtă.
Prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2016, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de către B..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenientul B., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 4912 din 13 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul titularului cererii de intervenţie B. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2016 a Tribunalului Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 417/LM din 20 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Societatea Meşteşugărească "C." Giurgiu şi a obligat reclamanta A. să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Reclamanta A., prin procurator şi intervenient B., a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 417/20.10.2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă.
Prin decizia civilă nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A., prin procurator B. şi de apelantul-intervenient B., împotriva sentinţei civile nr. 417 din data de 20.10.2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Societatea Meşteşugărească "C." Giurgiu.
Împotriva acestei decizii, apelantul B., invocând calitatea de intervenient accesoriu, a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., susţinând că decizia atacată este contradictorie deciziei civile nr. 155 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.
Analizând cererea de revizuire formulată de intervenientul accesoriu B., faţă de prevederile art. 513 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuentul a exercitat calea de atac extraordinară a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă că această hotărâre judecătorească este potrivnică deciziei civile nr. 155 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.
Deşi în cuprinsul cererii de revizuire au fost menţionate ca dispoziţii legale care constituite temeiul de drept al căii de atac extraordinare şi prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dezvoltarea acestora nu a permis încadrarea lor în acest motiv de revizuire, nefiind incidentă premisa aplicării acestui text legal care reglementează posibilitatea exercitării revizuirii în situaţia în care după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, astfel că invocarea acestor dispoziţii legale a avut un caracter pur formal.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că a fost sesizată cu o cerere de revizuire întemeiată doar pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."
Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
Norma citată consacră o limitare a exerciţiului dreptului titularului unei cereri de intervenţie accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătoreşti, în sensul condiţionării valorificării acestui drept de declararea aceleiaşi căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia de către terţ.
Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancţiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.
În cauză, numitul B. a formulat în nume propriu cerere de revizuire împotriva deciziei de apel, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi arogându-şi calitatea de apelant şi intervenient accesoriu, fără ca reclamanta A. să formuleze, la rândul său, cererea de revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri, situaţie în care, având o poziţie procesuală subsidiară, intervenientul accesoriu nu poate exercita această cale de atac.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea art. 67 alin. (4) C. proc. civ. şi va respinge ca neavenită cererea de revizuire formulată de revizuentul-intervenient accesoriu B. împotriva deciziei civile nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neavenită cererea de revizuire formulată de revizuentul-intervenient accesoriu B. împotriva deciziei civile nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.