Ineffective contractual jurisdiction clause for non-exclusive territorial disputes; application of common law rule favoring defendant's domicile over default Bucharest forum

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12.09.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L.-D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 38.034,78 euro, reprezentând contravaloarea produselor livrate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1643/02.04.2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Conform art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ. "când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale", iar potrivit alin. (2) "dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a luat act că sediul pârâtei este situat în municipiul Carei şi că, potrivit art. 10 din contractul încheiat între părţi, instanţa competentă pentru soluţionarea tuturor litigiilor izvorâte din acesta este cea din Bucureşti.

Constatând că părţile nu au specificat care dintre instanţele din Bucureşti este competentă să judece litigiul, a apreciat că aceste prevederi contractuale sunt lipsite de efecte, dar şi că acest fapt nu atrage aplicabilitatea art. 1.072 C. proc. civ., care reglementează ipoteza imposibilităţii de determinare a instanţei competente să judece cauza, întrucât, prin raportare la dreptul comun, respectiv la art. 107 C. proc. civ., aceasta este cea de la sediul pârâtei, adică Judecătoria Carei.

La rândul său, Judecătoria Carei, prin sentinţa civilă nr. 1355/11.11.2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., dar şi că instanţa nu poate ignora voinţa părţilor, care au renunţat la competenţa teritorială de ordine privată, prevăzută de art. 107 C. proc. civ. şi au stabilit prin contract competenţa teritorială a instanţelor din Bucureşti, în temeiul art. 126 C. proc. civ.

Având în vedere valoarea pretenţiilor - 38.034,78 euro (176.575,48 RON, la cursul afişat de B.N.R. la 31.08.2018), în considerarea dispoziţiilor art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată în soluţionarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă a fost formulată de reclamanta A., persoană juridică de naţionalitate germană, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.-D, cu sediul în municipiul Carei, jud. Satu Mare.

Potrivit art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., "sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii."

Conform art. 1.072. alin. (1) C. proc. civ., "când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale."

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 38.034,78 euro, reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza contractului încheiat la 03.11.2016, la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, care nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia competenţei teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Înalta Curte notează că sediul pârâtei este situat în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare, dar şi că prin art. 10 din contractul încheiat la 03.11.2016, părţile au agreat ca instanţa competentă pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din acesta să fie cea din Bucureşti.

Raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, competenţa materială aparţine judecătoriei, însă părţile nu au identificat prin contractul lor judecătoria din Bucureşti care ar fi competentă să judece litigiile izvorâte din acesta; de aceea, clauza atributivă de competenţă este ineficace.

Această împrejurare nu este însă de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Aceasta, întrucât în speţă poate fi identificată instanţa competentă să judece cauza, care, conform dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Carei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2020.