Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in insolvency claim registration proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision which had modified the lower court's order to provisionally register a creditor's claim of approximately 3.6 million RON in the insolvent debtor's final table of claims. The dispute arose in insolvency proceedings where a creditor challenged the judicial administrator's rejection of its claim and the exclusion from the final table, seeking higher compensation and sanctioning of the administrator; the appellate court had reduced the provisionally registered amount, and the creditor subsequently filed a cassation appeal while also filing a withdrawal of rights. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals (Article 457(1) of the Code of Civil Procedure), combined with Article 43(1) and Article 46(1) of Law No. 85/2014, which establish that decisions issued by the Court of Appeal in proceedings where the first-instance judgment was subject only to appeal are final and not subject to cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 din Legea nr. 85/2014, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in insolvency claim registration proceedings: La termenul din 1 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, sub nr. x/2015/a10, A. a formulat contestaţie împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar prin Notificarea de respingere a creanţei înregistrate sub nr. x/03.02.2017, cât şi împotriva Tabelului definitiv de creanţe al debitoarei B. S.A. publicat în BPI nr. 2105/02.02.2017, cu privire la neînscrierea dreptului său de creanţă, solicitând admiterea contestaţiei şi înscrierea în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei cu suma de 3.594.623,09 RON, atragerea răspunderii sau sancţionarea administratorului judiciar pentru gravă neglijenţă, precum şi obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 20.12.2017, judecătorul sindic a dispus în baza art. 111 alin. (6) din Legea 85/2014, înscrierea în mod provizoriu a creditorului A. în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei B. S.A., cu o creanţă în valoare de 5.027.298,57 RON. A fost repusă cauza pe rol şi acordarea unui termen la data de 08.02.2018, pentru a se pune în discuţie administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel administratorul judiciar C., prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi respingerea contestaţiei, precum şi suspendarea hotărârii în baza art. 43 alin. (5) lit. e) din Legea 85/2014.
Prin decizia civilă nr. 1428/A din 03.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul C., în calitate de administrator judiciar al B. S.A., împotriva încheierii din 20.12.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. şi intimata-debitoare B. S.A., prin administrator special A.. A fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de creditoarea D. S.A,. în interesul apelantului. A fost schimbată în parte încheierea atacată în sensul că s-a dispus înscrierea în mod provizoriu a creditorului cu suma de 3.594.063,09 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., solicitând admiterea căii de atac şi casarea în tot a deciziei recurate, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
La data de 8 martie 2019 recurentul a formulat cerere de renunţare la dreptul dedus judecăţii şi la judecata recursului, depunând în acest sens declaraţie de renunţare autentificată .
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Raportul a fost comunicat părţilor la 11 decembrie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.
Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.
Prin încheierea din 12 februarie 2020 s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 1 aprilie 2020, cu citarea părţilor, pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii recursului.
La termenul din 1 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.
Prin rezoluţia din 19 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 8 iulie 2020.
La termenul din 8 iulie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Prioritar, se impune precizarea că în situaţia în care devine incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului, instanţa nu se va mai pronunţa asupra celorlalte aspecte incidente cauzei. În speţă, recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, astfel încât admisibilitatea căii de atac primează şi nu se poate acorda eficienţă solicitării acestuia de a se lua act de renunţarea la dreptul dedus judecăţii şi la judecata recursului în prezentul dosar.
Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Acţiunea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, potrivit cărora:
"(1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute;
(2) Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei;
(3) Judecarea contestaţiei se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) (...)"
Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".
Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Reţinând criteriul materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei decizii supuse numai apelului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 1428/A din 3 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 1428/A din 3 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2020.