Moral damages for wrongful electricity disconnection: civil delictual liability and passive procedural capacity of customer relations entity

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia II-a civilă la 13 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 25.000.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului şi familiei sale prin întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice pentru locuinţa sa pentru perioada 12 februarie 2014 - 12 decembrie 2014.

Cererile de chemare în judecată formulate de reclamant şi împotriva pârâtelor C. şi CEZ ROMÂNIA fie separat, fie împreună pentru diferite perioade de timp au fost conexate ulterior la dosarul nr. x/2015.

Astfel, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din C. proc. civ., tribunalul a dispus conexarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015, nr. z/2015, nr. w/2017, nr. t/2017, nr. s/2017 şi nr. u/95/2017, la dosarul nr. x/2015.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 51 din 10 aprilie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., S.C. B. S.A. şi S.C. CEZ România S.A., iar pârâtele au fost obligate la plata sumei de 10.000 RON fiecare, reprezentând daune morale, către reclamantul A., pentru perioadele menţionate în considerentele sentinţei, în privinţa fiecărei pârâte.

În motivarea acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că cererea de chemare în judecată a reclamantului este întemeiată în parte, în raport cu dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ., coroborate cu prevederile Legii nr. 121/2012, ale Legii nr. 41/1994, ale H.G. nr. 978/2003, ale H.G. nr. 977/2003, ale H.G. nr. 1007/2004, raportate şi la art. 26 şi art. 252 din C. civ., precum şi art. 1169 - art. 1170 din C. civ., art. 14 şi art. 15 din C. civ.

Coroborând înscrisurile depuse la dosar cu dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 411 din 23.09.2016, precum şi ale deciziilor nr. 1621 din 11.10.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016 şi nr. 2023 din 11.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015, prima instanţă a arătat că, la data debranşării din 11 - 12 februarie 2013, reclamantul nu avea debite la consumul de energie electrică faţă de pârâta C., deci nici faţă de celelalte pârâte, între acestea existând o strânsă legătură, ca urmare a obiectului de activitate interdependent, fiecare pârâtă, direct sau indirect având raporturi juridice cu reclamantul, prin aceea că furnizează, distribuie sau vând energia electrică, iar în raport cu fiecare în parte, dar şi cu întreg D., reclamantul şi familia acestuia fiind consumatori captivi.

În conformitate cu prevederile art. 1357 din C. civ., potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, astfel încât, prima instanţă a reţinut că acţiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtelor la daune morale este întemeiată şi dovedită, condiţiile prevăzute de norma legală precitată fiind îndeplinite cumulativ, atât sub aspectul săvârşirii faptei ilicite, cât şi al vinovăţiei, al legăturii de cauzalitate, cât şi al prejudiciului suferit.

În cauză, s-a apreciat că fapta ilicită constă în debranşarea dispusă în lipsa debitului la plata energiei electrice, fapta este săvârşită cu vinovăţie având în vedere lipsa debitului, legătura de cauzalitate dintre debranşarea locuinţei de la reţeaua de alimentare cu energie electrică şi prejudiciul suferit de reclamant şi familia acestuia sunt de asemenea dovedite.

Raportând dispoziţiile art. 26 din C. civ. - referitoare la ocrotirea şi recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanelor fizice, la prevederile art. 252 din C. civ. privind dreptul oricărei persoane fizice la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, cu trimitere la dispoziţiile constituţionale prin care este garantat dreptul fundamental la viaţă, tribunalul a constatat că prin debranşarea locuinţei reclamantului şi familiei sale de la reţeaua de alimentare cu energie electrică, în lipsa oricărui debit şi pentru o perioadă îndelungată, au fost lezate fiecare din aceste valori, astfel încât se justifică admiterea acţiunii şi acordarea daunelor morale.

3. Împotriva Sentinţei civile nr. 51 din 10 aprilie 2018 au declarat apeluri reclamantul A. şi pârâtele S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă S.C. B. S.A.), S.C. C. S.A. şi S.C. CEZ România S.A.

Totodată, apelul declarat de reclamantul A. a vizat şi încheierile de şedinţă din 27 noiembrie 2017, 12 octombrie 2015, 30 octombrie 2017, 25 octombrie 2017, 31 ianuarie 2018, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. împotriva acestor încheieri precum şi apelurile declarate de reclamant şi de pârâte împotriva Sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

A fost admis apelul declarat de pârâta S.C. CEZ România S.A., fiind schimbată în parte sentinţa, acţiunea fiind respinsă faţă de S.C. CEZ România S.A. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte apelurile declarate împotriva încheierilor din 27 noiembrie 2017, 12 octombrie 2015, 30 octombrie 2017, 25 octombrie 2017, 31 ianuarie 2018, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt nefondate.

În speţă, s-a observat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul art. 139 alin. (1) din C. proc. civ. apreciindu-se că atât obiectul, ca pretenţie concretă dedusă judecăţii, cât şi cauza, ca situaţie de fapt calificată juridic, din cererile ce fac obiectul dosarelor conexate au o strânsă legătură, în toate aceste cereri solicitându-se, în principal, obligarea pârâtelor fie separat, fie împreună la plata unor sume de bani reprezentând daune morale pentru întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice pentru locuinţa reclamantului.

Referitor la apelul declarat de reclamantul A. şi apelurile declarate de pârâtele C. şi B. împotriva Sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018, instanţa de apel a arătat că, prin Decizia nr. 411 din 23 septembrie 2016, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Gorj a constatat că la data emiterii preavizului pentru debranşare din 28 ianuarie 2013, reclamantul nu datora sumele menţionate în preaviz şi a respins cererea de rebranşare ca fiind o pretenţie nouă formulată în apel.

Faţă de dezlegarea cu autoritate de lucru judecat, dată printr-o hotărâre judecătorească definitivă de Tribunalul Gorj prin Decizia nr. 411/2016, cu privire la aspectele vizând faptul că reclamantul nu datora sumele indicate în preavizul de debranşare, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine în prezentul litigiu un alt raţionament decât cel stabilit anterior prin această hotărâre.

În acest sens, instanţa a invocat dispoziţiile art. 1357 din C. civ., potrivit cărora cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie este obligat să-l repare, autorul prejudiciul răspunzând pentru cea mai uşoară culpă, acest text prevăzând pentru atragerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie patru condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, respectiv existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi consecinţele dăunătoare produse şi vinovăţia făptuitorului.

S-a arătat că, în speţă, condiţiile privind fapta ilicită generatoare de prejudicii, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu sunt îndeplinite.

Astfel, deconectarea culpabilă de la reţeaua de alimentare cu energie electrică a locuinţei familiei reclamantului în timpul iernii a cauzat acestuia prejudicii prin afectarea pe o perioadă îndelungată a condiţiilor minime de trai, a confortului de bază cu consecinţe în plan fizic şi psihic, dar şi în plan material şi spiritual, social şi profesional.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include, o doză de aproximare, prin raportare la criterii precum consecinţele negative suferite de reclamant şi membrii familiei sale în plan fizic şi psihic, dar şi social, familial şi profesional, importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute vătămările de către reclamant şi familia sa.

Raportat la criteriile menţionate, având în vedere vătămările concrete suferite de reclamant şi familia sa constând în degradarea condiţiilor de viaţă, de igienă, de alimentaţie, posibilitatea apariţiei şi dezvoltării unor boli, existenţa unei stări de disconfort permanent cu efecte în planul performanţelor profesionale şi şcolare, precum şi de valorile esenţiale fiinţei umane afectate cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, instanţa de apel a validat raţionamentul juridic al primei instanţei, care a stabilit daune morale într-un cuantum rezonabil, de natură să compenseze faptul că o justă repunere în situaţia anterioară este cu neputinţă, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018 fiind, în consecinţă respins ca nefondat.

Susţinerile pârâtelor privind probarea debranşării pentru neplata facturilor de energie electrică nu au fost reţinute, întrucât printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit contrariul.

În acest sens, Sentinţa nr. 1287 din 26 iunie 2013, invocată de apelanta-pârâtă C. S.A., prin care Judecătoria Motru a respins cererea de obligare a C. S.A. să reconecteze locuinţa reclamantului, a statuat în considerente lipsa unor evidenţe contabile clare ale pârâtei din care să rezulte cu claritate sumele datorate şi prin urmare imposibilitatea instanţei de a concluziona asupra existenţei sau inexistenţei unui debit restant al reclamantului care să justifice sau nu deconectarea.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că nu se pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri judecătoreşti, astfel cum susţine apelanta-pârâtă C. S.A., în contextul în care nu există tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză între cele două procese, pretenţia concretă dedusă judecăţii de obligare la reconectare la reţeaua de energie electrică fiind diferită de cea care face obiectul cauzei de faţă, ci doar problema efectului pozitiv, al acestei hotărâri deoarece dezlegarea dată prin această sentinţă este în acelaşi sens cu cel al dezlegării din Decizia nr. 411/2016.

Totodată, raportat şi la prevederile contractului de furnizare a energiei electrice şi la dispoziţiile incidente în materie, respectiv H.G. nr. 1007/2004, Legea nr. 123/2012, care permit deconectarea doar pentru datorii la plata facturilor, instanţa de apel, în temeiul art. 480 alin. (1) din C. proc. civ. a respins apelurile declarate de C. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă B. S.A. împotriva Sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018.

Cu privire la apelul declarat de CEZ România, instanţa de apel a reţinut că acesta este întemeiat prin prisma soluţiei greşite date de prima instanţă cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CEZ România.

Având în vedere obiectul de activitate al acestei pârâte, respectiv activitate de consultanţă pentru afaceri şi management, faptul că aceasta efectuează pentru C. servicii de relaţii cu clienţii, furnizează informaţii şi acordă consultaţii clienţilor C., precum şi cererea concretă dedusă judecăţii, instanţa de apel a constatat că nu există identitate între pârâta CEZ România S.A. şi persoana ce se solicită a fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

S-a subliniat că prin cererile deduse judecăţii se solicită obligarea la plata unor daune morale pentru prejudiciile cauzate ca urmare a debranşării nejustificate a locuinţei reclamantului de la reţeaua de alimentare cu energie electrică, astfel încât, s-a constat că au calitate procesuală pasivă furnizorul de energie electrică, C., care a transmis comanda de deconectare şi distribuitorul Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă B. S.A.), care a dispus deconectarea efectivă, iar nu CEZ România care nu are atribuţii de coordonare şi/sau supraveghere a activităţilor desfăşurate de furnizor şi/sau distribuitor.

În acest context, soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei CEZ România la plata daunelor morale a fost apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală, instanţa admiţând apelul acestei părţi cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de CEZ România şi menţinerii celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Împotriva Deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au declarat recursuri atât reclamantul A., cât şi pârâtele S.C. C. S.A. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A.

a. Recursul reclamantului A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, s-a susţinut în esenţă că, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., deoarece nu a analizat în mod concret pretenţiile formulate împotriva pârâtelor în fiecare dintre dosarele conexate.

Totodată, arată recurentul, cuantumul daunelor morale este neîndestulător în raport cu gravitatea faptelor civile delictuale care i-au cauzat prejudiciul a cărui reparare s-a solicitat.

În continuare, s-a mai invocat nulitatea deciziei recurate cu privire la pârâta S.C. CEZ România S.A. pentru încălcarea normelor procedurale, susţinându-se că această parte nu a fost legal reprezentată.

O altă critică vizează soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CEZ România, care a întocmit programul de debranşare, deşi dispoziţiile art. 47 lit. a) - c) din Legea nr. 123/2012, prevăd doar posibilitatea întreruperii temporare a furnizării energiei electrice, nu şi debranşarea.

b. Recursul pârâtei S.C. C. S.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

Cu privire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a invocat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra perioadei solicitate de către reclamant, respectiv perioada 12 iulie 2014 - 23 noiembrie 2016, deoarece din documentaţia aferentă dosarelor şi cererilor conexate la prezenta cauză, daune morale solicitate de la S.C. C. S.A. sunt pentru perioada 12 iulie 2014 - 23 noiembrie 2016 şi nu pentru perioada 12 iulie 2014 - 12 decembrie 2015.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Sub acest aspect, se arată că instanţa de apel a ignorat faptul că prin sentinţa nr. 1287/2013, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 575 din 27 noiembrie 2013 a Tribunalului Gorj, s-a respins cererea reclamantului A. de reluare a furnizării energiei electrice la imobilul său.

Astfel, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti au stabilit prin hotărâri definitive că deconectarea locului de consum s-a efectuat în limitele legale şi contractuale, rezultă că în mod greşit s-a admis cerere de acordare a daunelor morale solicitate de reclamant.

Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin prisma căruia s-a invocat încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material.

Instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală cu încălcarea principiului libertăţii contractuale, în virtutea căruia părţile sunt libere să încheie orice contract, cu condiţia de a nu se abate de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.

Totodată, instanţa de apel în mod netemeinic şi nelegal a menţinut soluţia primei instanţe prin care s-a admis în parte cererea reclamantului A., în condiţiile în care recurenta-pârâtă a acţionat în conformitate cu prevederile legale şi contractuale, nefiind identificată nicio încălcare de către societate a prevederilor contractuale.

Instanţele de fond în mod neîntemeiat au înlăturat concluziile raportului de expertiză în specialitatea contabilitate, care a stabilit că pentru locul de consum ce aparţine reclamantului, acesta înregistra debite aferente serviciului de furnizare a energie electrice faţă de C. S.A., iar aceste sume care au stat la baza emiterii Preavizului notificare nr. x din 28 ianuarie 2013. Cu toate acestea s-a reţinut eronat că reclamantul A. nu înregistra debite aferente serviciului prestat.

În continuare, s-a mai arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere la soluţionarea cauzei nici prevederile de la art. 152 alin. (1) lit. a), c) şi e), art. 200 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din H.G. nr. 1007/2004 şi art. 11 din Contractul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că instanţa a dispus în mod greşit obligarea la plata unor daune în cuantum de 10.000 RON, în condiţiile în care a acţionat în limitele legale şi contractuale şi nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atragerea răspunderii societăţii, respectiv existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa sau vinovăţia societăţii, iar cuantumul daunelor morale acordate nu este dovedit.

c. Recursul declarat de pârâta S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A. se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., prin prisma cărora s-a solicitat admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a invocat faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, nefiind analizat motivul de apel privind răspunderea sa în calitate de operator de distribuţie.

În raport cu dispoziţiile art. 3 pct. 18, 22, art. 52, 60 din Legea nr. 123/2012, precum şi art. 14 şi 18 din contractul nr. x din 31 decembrie 2015, şi în ipoteza în care debranşarea ar fi fost efectuată fără ca reclamantul să înregistreze debite la furnizor, iar debranşarea s-a efectuat la solicitarea furnizorului, întreaga responsabilitate pentru deconectare revine furnizorului S.C. C. S.A.

Totodată, instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la contradictorialitatea motivelor ce au stat la baza sentinţei primei instanţe.

În dezvoltarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a arătat că decizia instanţei de apel este criticabilă cu privire la normele de drept material aplicate, recurenta-pârâtă susţinând că nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte ilicite în sarcina sa, în contextul în care nu are relaţii contractuale cu reclamantul.

Pârâta S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A. a acţionat în temeiul contractului pentru prestarea serviciului de distribuţie, contract-cadru aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 90/2015, pe care îl are încheiat cu S.C. C. S.A.

5. Intimata-pârâtă S.C. CEZ România S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A., pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 487 alin. (1), coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, deoarece nu sunt întemeiate motivele referitoare la faptul că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere cauzele conexate şi că nu ar fi fost respectate prevederile art. 22 din C. proc. civ., întrucât au fost analizate motivele de apel care vizează toate cererile reclamantului formulate împotriva pârâtelor S.C. C. S.A., S.C. B. S.A. şi S.C. CEZ România S.A.

Cu privire la solicitarea de majorare a cuantumului daunelor morale, s-a arătat că în faza procesuală a recursului nu poate fi reapreciat cuantumul acestora, care rezultă dintr-o reevaluare a situaţiei de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excedează limitele analizei permise în calea extraordinară de atac.

Referitor la motivul de recurs privind lipsa dovezii calităţii de reprezentat a avocatului, intimata-pârâtă a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece excepţia poate fi invocată în întreaga etapă procedurală a judecăţii în primă instanţă, în raport cu art. 82 alin. (2) din C. proc. civ., iar aceasta a fost invocată pentru prima dată în recurs.

Totodată, s-a mai arătat că nu poate fi reţinut nici motivul de recurs referitor la calitatea procesuală a S.C. CEZ România S.A., deoarece instanţa de apel în mod corect a admis apelul acestei pârâte, ca urmare a soluţionării greşite în prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte, motiv pentru care s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar la recursul reclamantului A., a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantului A. pentru lipsa motivelor de recurs, în raport cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia deoarece criticile recurentului-reclamant cu privire la nepronunţarea asupra cauzelor conexate sunt nefondate.

Referitor la cuantumul daunelor morale, s-a solicitat anularea acestui motiv de recurs sau respingerea, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A., susţinând că decizia recurată este netemeinică şi nelegală faţă de această pârâtă din urmă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Intimata-pârâtă S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A. pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a arătat că sunt neîntemeiate criticile recurentului cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., în realitate fiind analizate motivele de apel care vizează toate cererile reclamantului.

Prin solicitarea majorării cuantumului daunelor morale, recurentul- reclamant nu a formulat critici împotriva deciziei pronunţate în apel, acesta limitându-se la susţinerea că nu este îndestulător cuantumul daunelor acordate în raport cu faptele delictuale care i-au lezat familia.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A., prin care a solicitat respingerea căii de atac, deoarece se aduc critici nefondate hotărârii instanţei de apel, iar în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A., solicitând respingerea acestuia, având în vedere că instanţa de apel în mod corect s-a pronunţat asupra perioadei 12 iulie 2014 - 12 decembrie 2015 cu privire la această pârâtă, cealaltă perioadă 12 decembrie 2015 - 23 noiembrie 2016 constituind obiectul altor acţiuni în instanţă.

S-a mai susţinut că sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat şi cele întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin prisma cărora se face referire la art. 1270 alin. (1) din C. civ., întrucât instanţa de apel nu trebuia să analizeze cauza din perspectiva răspunderii civile contractuale, nefiind învestită în acest sens.

6. Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta S.C. C. S.A., prin care a solicitat respingerea argumentelor aduse în sprijinul acesteia, precum şi răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A., prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, deoarece au fost invocate critici de nelegalitate, iar dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant A. şi recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 11 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A., invocată de pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. CEZ România S.A., pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.

Au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtele S.C. C. S.A. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă S.C. B. S.A.) împotriva Deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi s-a stabilit termen de judecată la 31 martie 2020, când s-a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 7 iulie 2020.

7. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recurentul-reclamant A. a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., constând în omisiunea instanţei de apel de a analiza criticile prin care a invocat faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la toate pretenţiile formulate împotriva pârâtelor pentru perioadele menţionate în dosarele conexate.

Verificând considerentele deciziei recurate, sub acest aspect, Înalta Curte observă că instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 477 din C. proc. civ., care consacră limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat, a procedat la rejudecarea fondului cauzei potrivit criticilor formulate de reclamant. Aceste critici au vizat, pe de o parte aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din C. proc. civ., privind excepţia conexităţii, greşit soluţionată în opinia reclamantului, şi pe de altă parte, cuantumul daunelor morale, în legătură cu care s-a susţinut că acesta este neîndestulător raportat la prejudiciul produs prin debranşarea locuinţei sale de la furnizarea energiei electrice.

În aceste condiţii, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., derivat din încălcarea prevederilor art. 22 este formulat omisso medio, în condiţiile în care prin motivele de apel nu s-a invocat faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate.

În alţi termeni, întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza, în limitele stabilite de apelant prin motivele de apel, iar prin recursul formulat nu s-a susţinut că aceste limite au fost greşit stabilite, se va reţine că prin decizia recurată instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, în limitele învestirii sale.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare, în privinţa criticii privind lipsa calităţii de reprezentant a pârâtei CEZ România, Înalta Curte reţine că este fondată apărarea intimatei în sensul că, potrivit art. 82 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica referitoare la nelegala reprezentare a acestei părţi.

De asemenea, referitor la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte se va reţine că instanţa de apel a arătat că din probele administrate - a căror analiză este exclusă în această etapă procesuală - a rezultat că nu există identitate între această pârâtă şi persoana ce se solicită a fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii. S-a argumentat că în cauză au calitate procesuală pasivă furnizorul de energie electrică, respectiv C. care a transmis comanda de deconectare şi pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A. care a dispus conectarea efectivă.

Cu privire la aceste argumente, recurentul nu formulează critici concrete ci susţine, în termeni generali, că au fost încălcate dispoziţiile legale privind debranşarea, astfel încât analiza acestui motiv, nu este posibilă.

Totodată se constată că nu se verifică nici motivul de nelegalitate derivat din modul de stabilire şi cuantificare a daunelor morale.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună acestei instanţe, examinarea în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 - 9 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de acest articol.

Din această perspectivă, se va reţine că stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru repararea prejudiciilor morale, reprezintă un aspect care priveşte netemeinicia şi nu nelegalitatea deciziei recurate, şi prin urmare, excede controlului de legalitate specific acestei căi de atac.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a criticilor desprinse din jurisprudenţa Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cuantificarea acestor despăgubiri luând în considerare circumstanţele particulare ale litigiului şi a argumentat în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se va reţine că deşi au fost invocate şi aceste dispoziţii legale, cererea de recurs a reclamantului nu cuprinde şi o dezvoltare corespunzătoare a criticii, fiind prin urmare exclusă verificarea legalităţii deciziei recurate, sub acest aspect.

În concluzie, recursul reclamantului fiind nefondat, va fi respins ca atare.

Recurenta-pârâtă CEZ vânzare S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. susţine că din practicaua sentinţei nu rezultă modalitatea în care a fost obligată la plata daunelor morale pentru perioada 12 iulie 2014 - 12 decembrie 2015, deşi a fost învestită cu analiza perioadei 12 iulie 2014 - 23 noiembrie 2016.

În legătură cu această critică, Înalta Curte, observă, pe de o parte că este formulată cu privire la hotărârea primei instanţe, fiind prin urmare exclusă o atare analiză, deoarece recursul poate viza doar decizia instanţei de apel, iar pe de altă parte se susţine că nu a fost avută o perioadă de timp mai mare decât aceea luată în considerare. Sub acest aspect, reclamantul, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului acestei pârâte susţinând că în mod corect instanţa s-a pronunţat asupra perioadei 12 iulie 2015 - 12 decembrie 2015, motiv pentru care această critică nu se verifică.

De asemenea, critica subsumată motivului de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., este nefondată şi va fi înlăturată ca atare.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel a argumentat corect că în privinţa Sentinţei nr. 1287 din 26 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Motru nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două procese, pretenţia concretă dedusă judecăţii, de obligare la reconectare la reţeaua de energie electrică fiind diferită de aceea care face obiectul prezentului litigiu. S-a reţinut însă, efectul pozitiv al acestei sentinţe, cu motivarea că dezlegarea dată este în acelaşi sens cu cel dat prin Decizia nr. 411/2016 al Tribunalului Gorj, care a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamantul nu datora sumele indicate în notificarea de debranşare, astfel încât în prezenta cauză nu se poate reţine contrariul a ceea ce s-a stabilit prin această hotărâre judecătorească.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta invocă faptul că prin decizia pronunţată s-a încălcat principiul libertăţii contractuale.

Instanţa de apel a examinat cauza din perspectiva verificării îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei, care a constituit temeiul acţiunii reclamantului, astfel încât este exclusă analiza legalităţii hotărârii pentru alte temeiuri decât acelea avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

În egală măsură, interpretarea probelor administrate în cauză excede controlul de legalitate, în considerarea specificului acestei căi de atac, situaţie în care, nici această critică nu va fi examinată.

În privinţa cuantumului daunelor morale la plata căreia a fost obligată recurenta, fără a mai relua argumentele avute în vedere pentru respingerea recursului reclamantului, care sunt deopotrivă valabile şi pentru aceasta recurenta, se va menţiona doar că, instanţa de apel prin evaluarea stării de fapt a stabilit corect că sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a acestei pârâte, pronunţând o hotărâre legală.

Situaţia este identică şi în privinţa motivelor de recurs formulate de pârâta S.C. E. S.A..

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, nu sunt fondate criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., deoarece din verificarea considerentelor deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1357 din C. civ., şi prin raportare la dezlegările date prin hotărârile judecătoreşti definitive din alte litigii derulate între părţi s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, hotărârea pronunţată fiind conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În privinţa motivului de casare prevăzut de pct. 7 al aceluiaşi articol, se va reţine că acesta a fost doar formal invocat, fără o dezvoltare corespunzătoare a criticii, fiind prin urmare exclusă o analiză a deciziei recurate din această perspectivă.

Prin invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se contestă îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, susţinându-se că în mod greşit s-a reţinut existenţa unei fapte ilicite.

În acest context, Înalta Curte, reaminteşte că o atare verificare presupune reevaluarea stării de fapt, constituie un aspect care vizează temeinicia şi nu legalitatea deciziei recurate, iar instanţa de apel, pentru considerentele arătate şi în examinarea recursurilor formulate de reclamant şi recurenta-pârâtă C. S.A., a pronunţat o hotărâre conformă dispoziţiilor legale anterior menţionate.

În concluzie, recursurile formulate de reclamantul A. şi pârâtele C. S.A. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă B. S.A.) sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtele C. S.A. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă B. S.A.) împotriva Deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.

GGC - MM