Standing for oblique action: guarantor-creditor unable to enforce deceased debtor’s insurance indemnity due to lack of direct creditor status

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22 iulie 2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A., a solicitat:

I. a. obligarea pârâtei B. la plata indemnizaţiei de asigurare către beneficiarul B. în baza certificatului de asigurare nr. x din 11 octombrie 2017, constând în soldul neachitat din contractul de credit nr. x/11.10.2007, începând cu data de 11 noiembrie 2012, data producerii evenimentului asigurat;

II. în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

b. constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale incluse în contractul de credit nr. x/11.10.2007 prevăzute la art. 6 lit. a) privind comisionul de acordare a creditului;

c. restituirea comisionului de acordare a creditului în valoare de "1% flat" - 670 euro;

d. obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 2.093,68 RON reprezentând contravaloare rate, dobânzi şi comisioane achitate de reclamant în perioada 11 noiembrie 2012 - 1 ianuarie 2014 în temeiul contractului de credit.

La data de 22 septembrie 2014, reclamantul a depus o precizare a acţiunii, menţionând faptul că prin capătul unu de cerere solicită suma de 56.308,52 euro formată din: sold credit curent în valoare de 51.630,51 euro, sold credit restant în valoare de 1.714,7 euro, dobândă curentă în valoare de 12,04 euro, sold cont dobândă restantă în valoare de 2.873,04 euro şi dobândă aferentă credit restant în valoare de 78,26 euro; prin capătul II pct. 3 solicită obligarea B. S.A. la plata comisionului de acordare în valoare 2.960 RON, iar prin capătul II pct. 4 restituirea sumei de 2.093,68 euro, evaluată la 9.250 RON.

La data de 20 martie 2015, reclamantul a arătat că acţiunea a fost îndreptată împotriva pârâtei B. S.A. în ceea ce priveşte capătul unu şi împotriva pârâtei B. S.A. în ceea ce priveşte capetele doi, trei şi patru ale acţiunii. În ceea ce priveşte cererea formulată împotriva B., se arată că aceasta reprezintă o acţiune oblică întrucât reclamantul are calitatea de garant ipotecar.

2. Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2015 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active atât pentru capătul unu de cerere, cât şi pentru capătul doi, raportat la temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv acţiunea oblică, reclamantul invocând în cauză calitatea sa de creditor al defunctei C. - împrumutată în contractul de credit şi asigurat în contractul de asigurare - şi care se află în imposibilitate fizică de a-şi valorifica drepturile rezultate din cele două contracte.

Astfel, s-a constatat că reclamantul a dovedit faptul că are o creanţă certă şi exigibilă faţă de debitoarea sa C. şi aceasta nu mai poate să-şi exercite drepturile dobândite din contractele încheiate cu pârâtele, motiv pentru care prima instanţă a apreciat că, în cauză, a fost justificată calitatea procesuală activă a reclamantului, care prin intermediul acţiunii oblice valorifică drepturi ale debitoarei sale în legătură cu acele contracte.

3. Prin sentinţa civilă nr. 2631 din 23 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere nr. II pct. 2 şi 3 privind constatarea caracterului abuziv şi restituirea comisionului de acordare.

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata sumei de 53.345,21 euro reprezentând indemnizaţie de asigurare şi a dobânzii acumulate până la plata indemnizaţiei către beneficiarul B. S.A.

Totodată, a fost obligată pârâta B. S.A. la restituirea către reclamant a sumei de 2.093,68 euro reprezentând contravaloarea ratelor şi au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că la data de 11 octombrie 2007, între pârâta B. S.A. şi C. s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. 962 având ca obiect suma de 67.000 euro, iar la data de 16 octombrie 2007 a fost autentificat contractul de ipotecă pentru garantarea creditului acordat, soţii C. şi A. semnând respectivul contract în calitate de garanţi ipotecari.

Odată cu contractul de credit nr. x/11.10.2007, împrumutata C. a încheiat şi o poliţă de asigurare cu pârâta B., fiind emis în acest sens certificatul de asigurare nr. x, beneficiarul asigurării fiind creditoarea-pârâtă B., iar evenimentul asigurat era decesul asiguratului. În cadrul certificatului de asigurare, la art. 6 au fost evidenţiate clauzele de excludere de la plata indemnizaţiei de asigurare, iar la art. 8.2 a fost definită noţiunea de indemnizaţie de asigurare, ce cuprinde soldul neachitat înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat, plus dobânda cumulată până la data plăţii indemnizaţiei.

La data de 10 noiembrie 2012 împrumutata C. a decedat, iar faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză şi documentele medicale depuse la dosar, instanţa a apreciat că evenimentul asigurat, respectiv decesul asiguratei C., s-a produs din cauza unei afecţiuni survenite ulterior încheierii contractului de asigurare, nefiind incidente niciuna dintre cauzele de excludere prevăzute la art. 6, motiv pentru care a apreciat că s-a născut în sarcina asiguratorului obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare, în temeiul art. 8.1 din contract.

În ceea ce priveşte valoarea indemnizaţiei de asigurare s-au avut în vedere dispoziţiile art. 8.2 din contract, precum şi înscrisurile provenind de la creditor, pârâta B. S.A., cu privire la soldul creditului, reieşind că indemnizata de asigurare ce trebuie achitată de pârâta B. S.A. se ridică la suma de 53.345,21 euro, reprezentând soldul creditului, la care se adaugă dobânzile acumulate până la plata indemnizaţiei către beneficiarul B. S.A.

Prima instanţă a reţinut precizarea reclamantului din data de 20 martie 2015, în sensul că acţiunea formulată împotriva pârâtei B. S.A. reprezintă o acţiune oblică, prin intermediul căreia creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului.

Instanţa a subliniat că reclamantul invocă în cauză calitatea sa de creditor al defunctei C., iar prin încheierea din 15 mai 2015, s-a stabilit cu caracter interlocutoriu, calitatea reclamantului de creditor în raport cu defuncta C., precum şi faptul că aceasta se află în imposibilitate de a-şi exercita drepturile generate de contractul de asigurare, ceea ce a justificat calitatea procesual activă a reclamantului, care, prin intermediul acţiunii oblice, valorifica drepturile debitoarei sale în legătură cu contractul de asigurare.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că s-a născut în sarcina pârâtei B. S.A. obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare, condiţiile activării răspunderii sale contractuale fiind probate, iar reclamantul face astfel dovada temeiniciei dreptului pe care-l valorifică în baza contractului încheiat de debitoarea sa, defuncta C..

S-a stabilit ca plata indemnizaţiei de asigurare să fie făcută către beneficiarul poliţei, având în vedere că în contractul de asigurare încheiat între defuncta C. şi pârâta B. S.A. este inserată o stipulaţie pentru altul, în sensul că beneficiarul indemnizaţiei de asigurare este pârâta B. S.A.

Cu privire la pretenţiile în suma de 2.093,68 euro, ce reprezintă contravaloarea ratelor ce au fost achitate de reclamant după decesul debitoarei-asigurate C., în cadrul întâmpinării, pârâta B. S.A. a arătat că este de acord cu restituirea acestei sume, dacă asigurătorul B. S.A. va plăti indemnizaţia de asigurare aferentă contractului de credit încheiat cu defuncta. Având în vedere obligarea pârâtei B. S.A. la plata indemnizaţiei de asigurare şi acordul pârâtei B. S.A. de restituire a sumei de 2.093,68 euro către reclamant, instanţa a dispus restituirea sumei solicitate.

4. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele B. S.A. şi B. S.A., aceasta din urmă formulând apel şi împotriva încheierii din data de 15 mai 2015.

Prin decizia civilă nr. 772 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost admise apelurile promovate de apelantele - pârâte B. S.A. şi B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2631 din 23 iunie 2017 şi a încheierii din 15 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Au fost schimbată în parte încheierea din 15 mai 2015 şi sentinţa apelată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte capătul I, formulat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a fost respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a respins ca neîntemeiat capătul II.4 formulat în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A fost păstrată dispoziţia din sentinţă cu privire la renunţarea la judecată.

A fost obligat intimatul - reclamant la plata către apelanta B. S.A. a sumei de 390 RON cheltuieli de judecată şi către B. S.A. a sumei de 4.523 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu are calitatea de creditor al B. S.A., pentru ca, faţă de pasivitatea acesteia, să poată formula acţiunea oblică împotriva B. S.A., nefiind titularul niciunui drept de creanţă faţă de aceasta, ci dimpotrivă, are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic civil, deoarece faţă de B. S.A. are calitatea de debitor al obligaţiei de restituire a sumei împrumutate.

Totodată, s-a constatat că susţinerile reclamantului de la prima instanţă potrivit cărora faţă de calitatea sa de garant ipotecar i s-a transmis o notificare prin care i s-a pus în vedere să achite debitul restant, sub consecinţa declarării scadenţei anticipate a creditului nu fac decât să confirme faptul că reclamantul nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic civil, ci pasiv, astfel că nu are calitate procesuală activă cu privire la capătul unu de cerere.

Instanţa de apel a mai reţinut că C. a decedat anterior formulării cererii de chemare în judecată, nemaiavând aşadar capacitate de folosinţă. În aceste condiţii, s-a apreciat că reclamantul nu mai putea avea calitatea de creditor al defunctei sale soţii, nefiind posibil ca subiect activ al unui raport juridic civil să fie o persoană care şi-a pierdut calitatea de subiect de drept.

În plus, s-a subliniat că reclamantul nu are nici măcar calitatea de moştenitor al soţiei sale C., care figura ca asigurat în certificatul de asigurare, din înscrisul aflat la dosarul primei instanţe reieşind că procedura succesorală de pe urma acesteia nu a fost dezbătută.

Referitor la cererea prin care pârâta B. S.A. a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul respingerii obligării sale la plata sumei de 2.0093,68 euro, instanţa de apel a admis-o, având în vedere că, atât timp cât acţiunea oblică a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, nu mai subzistă obligaţia asigurătorului B. S.A. de plată a soldului creditului, astfel că implicit este reconfirmată obligaţia intimatului reclamant în calitate de garant ipotecar de plată a ratelor scadente.

5. La 16 august 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 772 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Recurentul-reclamant a contestat soluţia instanţei de apel de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active în cadrul acţiunii oblice, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul a criticat motivarea instanţei de apel, care în considerente a reţinut că acesta nu îndeplineşte calitatea de creditor al B. S.A. în numele căreia a formulat acţiunea, apreciindu-se că are calitatea de debitor. De asemenea, recurentul a arătat că motivarea instanţei de apel în sensul că în calitate de creditor al lui C., acesta nu poate exercita acţiunea, deoarece după deces C. nu mai poate fi subiect de drept.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că este greşită şi contradictorie interpretarea instanţei de apel cu privire la calitatea sa de creditor. În acest sens, recurentul-reclamant a învederat că are dublă calitate de creditor, respectiv, atât faţă de defuncta C. şi succesorii săi - fiind garant ipotecar al contractului de credit - cât şi faţă de B. S.A. în raport cu ratele deja achitate în cuantum de 2093,68 euro şi soldul de credit pretins.

Totodată, s-a arătat că decesul defunctei C. constituie o imposibilitate obiectivă a exercitării acţiunii, la fel cum pasivitatea succesorilor săi naşte aceeaşi situaţie, iar calitatea reclamantului de creditor faţă de pârâta B. S.A. se constituie chiar în petitul acţiunii, prin care se solicită plata ratelor achitate, în valoare de 2093,68 euro, la momentul depunerii acţiunii, precum şi iminenţa executării sale silite cu soldul de credit, astfel cum rezultată din notificarea ce i-a fost transmisă.

Având în vedere pasivitatea pârâtei B. S.A. de a solicita indemnizaţia de asigurare datorată de B., recurentul a susţinut că are calitatea de creditor al acesteia şi o creanţă certă şi exigibilă în sumă de 2093,68 euro, reprezentând ratele achitate.

Recurentul-reclamant a mai precizat că pasivitatea pârâtei B. S.A. în recuperarea poliţei de asigurare a cărei beneficiar este, nu justifică refuzul de plată a sumei de 2093,68 euro, fiind astfel îndreptăţit în formularea acţiunii oblice.

Creanţa în valoare de 2093,68 euro, deja achitată de reclamant are, în accepţiunea acestuia, un caracter cert şi exigibil, în timp ce soldul de credit are caracter cert şi exigibil faţă de notificarea de la dosarul tribunalului, prin iminenţa executării.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1560 C. civ., prin criterii de analiză lacunară, fără a lua în calcul întregul raport juridic al cauzei.

5. Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu valoarea obiectului acţiunii.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a susţinut că recurentul nu demonstrează prin argumente juridice că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ca ar cuprinde motive contradictorii şi nici că hotărârea ar fi data cu aplicarea greşita a normelor de drept material, din moment ce chiar recurentul constată că este aplicabil art. 1560 alin. (1) C. civ., adică acelaşi articol care este menţionat şi de instanţa de apel.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la rândul său întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata B. S.A. Totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 772 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, stabilind termen de judecată la 31 martie 2020, când a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 7 iulie 2020.

6. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că este greşită şi contradictorie interpretarea instanţei de apel cu privire la calitatea sa de creditor. Astfel, recurentul a arătat că are dublă calitate de creditor, respectiv atât faţă de defuncta C. şi succesorii săi - fiind garant ipotecar al contractului de credit -, cât şi faţă de B. S.A. în raport cu ratele deja achitate în cuantum de 2093,68 euro şi soldul de credit pretins, sub sancţiunea executării sale.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceasta nu conţine motive contradictorii în sensul arătat de recurent, instanţa de apel prezentând în mod logic argumentele în temeiul cărora a apreciat că reclamantul A. nu are calitate procesuală activă în cadrul acţiunii oblice formulate, raportat la faptul că nu îndeplineşte condiţia de a avea calitatea de creditor.

Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu motivarea instanţei de apel, nu echivalează cu incidenţa unor motive contradictorii ori a unei nemotivări a hotărârii şi nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, criticile întemeiate pe acest temei vor fi respinse.

În plus, Înalta Curte constată că toate elementele prevăzute la art. 425 lit. b) C. proc. civ. se regăsesc în conţinutul hotărârii recurate, fiind prezentate motivele de fapt şi de drept care au justificat pronunţarea soluţiei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1560 C. civ., prin criterii de analiză lacunară, fără a lua în calcul întregul raport juridic al cauzei.

Prin urmare, recurentul contestă motivarea instanţei de apel sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active în cadrul acţiunii oblice.

Motivul prevăzut de acest text de lege poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a argumentat că, în raport cu prevederile art. 1560 C. civ., reclamantul nu are calitatea de creditor al B. S.A., pentru a putea formula, în condiţiile pasivităţii acesteia, acţiunea oblică împotriva B. S.A., deoarece nu este titularul niciunui drept de creanţă faţă de aceasta, ci dimpotrivă, are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic civil, în sensul că faţă de B. S.A. are calitatea de debitor al obligaţiei de restituire a sumei împrumutate.

În egală măsură s-a argumentat corect prin decizia recurată că reclamantul neavând calitatea de creditor al beneficiarului poliţei de asigurare, respectiv al pârâtei B. S.A., nu justifică nici calitatea procesuală activă pentru formularea acţiunii oblice în conformitate cu dispoziţiile art. 1560 C. civ.

Din această perspectivă, se constată că decizia recurată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de apel evocând raţionamentul care a condus la concluzia că reclamantul nu are calitate procesuală activă, raportat şi la faptul că C. a decedat anterior formulării cererii de chemare în judecată, nemaiavând aşadar capacitate de folosinţă, împrejurare care a condus în mod logic la lipsirea calităţii de creditor al defunctei sale soţii, nefiind posibil ca subiect activ al unui raport juridic civil să fie o persoană care şi-a pierdut calitatea de subiect de drept.

În plus, s-a reţinut prin decizia recurată că reclamantul nu are calitatea de moştenitor al soţiei sale, având în vedere că procedura succesorală de pe urma acesteia nu a fost dezbătută. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din 20 martie 2015 acesta a arătat că nu invocă calitatea de succesor în raport cu B. S.A., ci pe cea de garant ipotecar. Prin urmare, având în vedere precizarea reclamantului în sensul celor arătate, Înalta Curte subliniază că motivele recurentului-reclamant întemeiate pe calitatea de succesor al defunctei în raport cu B. S.A. nu mai pot face obiectul analizei în recurs.

Cu toate acestea, instanţa supremă constată că, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la creanţa în valoare de 2093,68 euro, solicitată de la B. S.A. cu titlu de rate deja achitate, susţinându-se că această sumă este certă şi exigibilă, fiind achitată după decesul lui C., nu pot fi primite, având în vedere că raţionamentul juridic al instanţei de apel este unul valid, în sensul că reclamantul avea obligaţia de plată a ratelor scadente, în calitatea sa de garant ipotecar, motiv pentru care această sumă este datorată de recurentul-reclamant, nefiind incident art. 1341 alin. (1) din C. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că argumentele recurentului-reclamant întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi primite, având în vedere că contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 1560 C. civ. referitoare la condiţiile de exercitare a acţiunii oblice, reţinând că nu este îndeplinită condiţia privind calitatea de creditor a reclamantului faţă de B. S.A., motiv pentru care şi criticile formulate sub acest aspect vor fi înlăturate.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod judicios, instanţa de apel a apreciat că se impune admiterea apelurilor pârâtelor, în sensul schimbării în parte a încheierii din 15 mai 2015 şi a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte capătul I al cererii, formulat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind evocat raţionamentul în baza căruia s-a ajuns la această concluzie, argumentele fiind dezvoltate punctual, prin expunerea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la soluţia pronunţată, conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă, motivarea instanţei de apel fiind una clară, precisă şi conformă circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 9575,05 RON, Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere că intimata-pârâtă nu s-a conformat dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., în sensul depunerii la dosar a dovezilor privind existenţa cheltuielilor de judecată. Verificând actele dosarului, se constată că intimata B. S.A. a depus un tabel din care rezultă anumite sume fiind menţionate nişte ordine de plată, fără însă a ataşa în concret şi documentele care să ateste achitarea sumelor respective pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 772 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.