Contractual dispute over thermal rehabilitation unit price: recourse dismissed as unfounded, upholding defendant's victory on fixed-rate private agreement

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 21 octombrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.114.858 de RON, reprezentând contravaloarea debitelor cu care aceasta figurează în evidenţele societăţii reclamante, actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu luna septembrie 2011 şi până la momentul plăţii efective;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, raportată la rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României, de la data scadenţei - septembrie 2011 - şi până la momentul plăţii efective a sumei datorate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969 şi următoarele, art. 1073 şi următoarele din C. civ. de la 1864, prevederi preluate şi de C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 în art. 1270 şi următoarele, precum şi art. 1527 şi următoarele.

2. Prin sentinţa civilă nr. 29 din 4 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins cererea de chemare în judecată.

În motivarea acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că la data de 10 septembrie 2009 s-a încheiat un contract de achiziţii publice între Primăria Turnu Severin şi mai multe societăţi comerciale, printre aceasta aflându-se şi S.C. E. S.R.L., având ca obiect reabilitarea termică a mai multor blocuri din Municipiul Turnu Severin. În urma divizării S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. a preluat drepturile şi obligaţiile ce decurg din prevederile contractului respectiv.

S-a subliniat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata unei sume de bani, invocându-se patru facturi fiscale care nu au fost acceptate de pârâtă. Totodată, s-a constatat că probele administrate în cauză au făcut dovada faptului că lucrările de reabilitare au fost executate de reclamantă, pe baza unei înţelegeri pe care a avut-o cu pârâta, neînţelegerile dintre părţi fiind generate de preţul convenit, în sensul că reclamanta a susţinut că preţul este acela pe care pârâta l-a negociat cu Primăria, în timp ce pârâta a făcut referire la suma de 159,3 RON pe metru pătrat (fără TVA).

Pârâta a susţinut că a existat un alt înscris prin care părţile au convenit acest preţ - respectiv înscrisul sub semnătură privată nr. 619/2010, dar nu a putut înfăţişa decât o copie a acestuia, originalul a dispărut într-un incendiu. Prima instanţă a apreciat că s-a făcut dovada existenţei incendiului, dar această împrejurare, care constituie un caz fortuit, nu poate să atribuie forţă probatorie înscrisului sub semnătură privată, în raport cu art. 286 alin. (4) C. proc. civ.

Pe de altă parte, s-a reţinut că actul juridic convenit de părţi, în sensul că preţul pe m2 este de 159,3 RON poate fi dovedit cu alte mijloace de probă, sancţiunea neînfăţişării originalului înscrisului sub semnătură privată afectând doar suportul material, instrumentum probatiorum neavând puterea pe care legea o stabileşte înscrisului sub semnătură privată, aceea de a face dovada până la proba contrarie.

În acest context factual, tribunalul a arătat că pretenţiile reclamantei derivă din contractul încheiat între S.C. E. S.R.L. şi Primăria Turnu-Severin, că preţul a fost stabilit la valoarea de 159,3 RON/m2 fără TVA, iar art. 1484 C. civ. interzice majorarea acesteia.

Totodată s-a subliniat că principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt descrise la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, între acestea regăsindu-se şi transparenţa, iar teza susţinută de reclamantă în sensul că trebuie să obţină de la pârâtă valoarea întregului contract pe care Primăria Turnu Severin a plătit-o sau urma să o plătească către S.C. D. S.R.L. ar conduce la încălcarea legii achiziţiilor publice, ajungându-se ca S.C. A. S.R.L. să primească preţul integral pentru o lucrare pe care nu a licitat-o.

Prin urmare, instanţa a constatat că pretenţiile sunt neîntemeiate, deoarece S.C. A. S.R.L. ar fi putut obţine doar preţul convenit cu S.C. E. S.R.L., preţ care a fost de 159,3 RON pe metru pătrat (fără TVA) sau 189,56 RON cu TVA inclus, iar această obligaţie a fost executată, cele patru facturi invocate fiind în afara contractului negociat de părţi.

Având în vedere că primul capăt de cerere principal a fost găsit neîntemeiat, instanţa a respins şi celelalte pretenţii accesorii invocate de reclamantă referitoare la dobânda legală şi actualizarea sumei.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 29 din 4 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2013.

Prin decizia civilă nr. 1298/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că la data de 23 mai 2010, S.C. E. S.R.L. a făcut reclamantei o ofertă de a contracta, în cuprinsul căreia se arată că în situaţia în care aceasta acceptă condiţiile contractului şi ale Anexei nr. 1 a Contractului nr. x/25.09.2009, poate începe demararea lucrărilor de reabilitare a blocurilor U3, U7, B3 şi facturarea preţului către antreprenorul general.

Deşi în cuprinsul corespondenţei purtate de părţi, reclamanta şi-a manifestat nemulţumirea faţă de preţul propus de antreprenorul general de 159,3 RON/mp, fără însă a-i face o contraofertă, s-a constatat că aceasta a procedat la executarea lucrărilor de reabilitare a celor trei blocuri, iar această împrejurare a fost calificată drept o acceptare a ofertei antreprenorului general.

În acest context, instanţa de apel a concluzionat că acceptarea - voinţa exprimată de destinatarul ofertei - a fost în concordanţă cu oferta inclusiv în ceea ce priveşte preţul contractual.

Ca atare, acordul de voinţă al părţilor s-a realizat prin întâlnirea concordantă a celor două voinţe, respectiv cea a S.C. E. S.R.L. manifestată prin oferta consemnată în înscrisul anterior menţionat, cu cea a reclamantei manifestată prin acceptarea acesteia în modalitatea prezentată.

Astfel, s-a subliniat că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei de preţ neachitată, pretinzând că, deşi părţile nu au consemnat acordul lor de voinţă într-un instrumentum probationis, au convenit ca valoarea lucrărilor executate de prestator pentru reabilitarea celor trei blocuri să fie egală cu cea consemnată în anexa la contractul de proiectare şi execuţie lucrări, înregistrat sub nr. x/10.09.2009, încheiat între E. S.R.L. şi Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Prin urmare, instanţa de apel a validat raţionamentul primei instanţe, în sensul că cererea reclamantei este neîntemeiată, aceasta nedovedind existenţa obligaţiei de plată a sumelor solicitate, deşi sarcina probei îi incumba, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 249 C. proc. civ.. În consecinţă, criticile reclamantei vizând valoarea probatorie a înscrisului denumit "Anexa nr. 3" nu au fost primite.

S-a mai reţinut că reclamanta pretinde, în mod neîntemeiat, că menţiunile efectuate pe anexa la contractul înregistrat sub nr. x/10.09.2009, încheiat între F. S.R.L. şi Municipiul Drobeta Turnu Severin consemnează acordul de voinţă al părţilor cu privire la valoarea lucrărilor de reabilitare a blocurilor U3, U7, B3.

În acest sens, instanţa de apel a constatat că reclamanta nu a detaliat circumstanţele în care a fost încheiat pretinsul acord de voinţă, respectiv data întocmirii, dacă reprezintă o contraofertă la oferta din data de 23 mai 2010 a E. S.R.L. acceptată de aceasta, în condiţiile în care a pretins, ab iniţio, că nu s-a încheiat un contract în formă scrisă între părţi.

Analizând concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 25/27.01.2016 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul INEC, cea de-a doua instanţă a reţinut că înscrisul sub semnătură privată este unul al cărui conţinut a fost alterat prin contrafacere.

Având în vedere cele reţinute în raportul de expertiză, instanţa de apel a concluzionat că semnătura nu aparţine reprezentantului legal al S.C. E. S.R.L. şi că este improbabil ca reprezentantul acestei societăţi să fi procedat mai întâi la contrafacerea ştampilei propriei firme ca, apoi, să semneze olograf înscrisul.

Chiar în ipoteza în care acest înscris ar fi consemnat în mod real un acord de voinţă al părţilor, analizând menţiunile olografe inserate în cuprinsul său, instanţa de apel a constatat că acest acord de voinţă vizează doar executarea lucrărilor de reabilitare, iar nu preţul convenit de părţi.

Au fost apreciate ca fiind neîntemeiate şi criticile vizând stabilirea eronată a situaţiei de fapt de către instanţa de fond în raport cu înscrisurile pe care le-a considerat relevante la pct. 1.1 din cererea de apel.

Astfel, susţinerile apelantei potrivit cărora înscrisurile avute în vedere de prima instanţă vizează în realitate preţul pe mp pentru operaţiunile de furnizare şi placare cu sistem termoizolant nu au fost primite, deoarece apelanta-reclamantă nu a indicat niciun mijloc de probă în cuprinsul căruia să fie detaliat preţul convenit de părţi pentru fiecare operaţiune a lucrărilor de reabilitare termică a celor trei blocuri.

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a dat eficienţă mijloacelor de probă relevante, respectiv facturi fiscale acceptate la plată, concluzionând în mod temeinic că părţile au convenit ca valoarea lucrărilor ce urmau să fie executate de reclamantă să fie de 159,3 RON/mp.

Prin urmare, s-a apreciat că acordul de voinţă al părţilor s-a realizat prin întâlnirea concordantă a ofertei de a contracta emisă de E. S.R.L. care a propus reclamantei să execute lucrările pe care se angajase să le execute S.C. G. S.R.L., în condiţiile descrise în cuprinsul contractului nr. x/25.09.2009, cu acceptarea acesteia de către reclamantă care a procedat la executarea acestor lucrări, iar potrivit acestui acord de voinţe, pârâtei îi revenea obligaţia de a achita o sumă de 159,3 RON/mp, obligaţie pe care şi-a îndeplinit-o.

4. Împotriva deciziei civile nr. 1298/2018 din 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special H., solicitând admiterea acestora şi casarea deciziei atacate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a arătat că instanţa de apel a plecat de la premisa greşită că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi de drept, în sensul că nu s-ar fi dovedit momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor privind preţul lucrărilor executate.

Această stare de fapt este greşit stabilită dându-se valoare conţinutului unor documente nerelevante atâta vreme cât din acestea nu rezultă cu certitudine adevărata intenţie a părţilor, respectiv înţelegerea acestora cu privire la preţul convenit.

Instanţa de apel a înlăturat o probă ştiinţifică, respectiv expertiza criminalistică din dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2013 privind conţinutul şi semnăturile de pe documentul intitulat Anexa 3 la contractul nr. x/2009, conţinut dovedit a fi real.

Astfel, instanţa de apel a stabilit o altă stare de fapt şi de drept şi ajunge la concluzii diametral opuse, iar înlăturarea acestor mijloace de probă, a faptelor şi relaţiilor stabilite între cele 2 firme, nu poate fi justificată pe considerentul că din actele ulterioare încheierii înţelegerii ar rezulta o altă stare de fapt cărora instanţa de apel le-a dat valoare.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că înţelegerea părţilor s-a materializat prin înscrisul intitulat Anexa 3, din care a rămas un rest de plată în cuantum de 3.114.858,13 RON, sumă ce a fost solicitată încă din anul 2011.

În continuare, au fost prezentate aspecte ce ţin de relaţiile contractuale desfăşurate şi situaţia de fapt, iar recurenta-reclamantă a arătat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO şi că instanţele care au judecat acest proces nu au dat dovadă de independenţă şi imparţialitate.

Recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi casarea deciziei atacate pentru următoarele argumente:

După prezentarea situaţiei de fapt s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (6) din C. proc. civ.

Instanţa de apel a considerat că preţul agreat de părţi pentru lucrări este cel arătat de intimată, în baza unor argumente care nu au fost invocate de pârâtă prin întâmpinările depuse şi nici de instanţă din oficiu, respectiv prin calificarea juridică a unei adrese ca o acceptare tacită a ofertei de preţ a contractului de către recurentă.

Calificarea executării lucrărilor de reabilitare a celor trei blocuri ca fiind o acceptare a unei aşa-zise oferte trimisă de intimată în data de 23 mai 2010 nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor.

Invocarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1188-1193 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 referitoare la oferta de a contracta şi condiţiile de acceptare sau refuz ale ofertei, fără ca aceste norme să fi fost invocate de partea adversă şi fără a fi puse în discuţia părţilor, este de natură a afecta regulile de esenţă ale procesului civil, constând în oralitatea dezbaterilor şi contradictorialitatea lor şi produce recurentei-reclamante o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece nu a putut formula apărări sub acest aspect.

Or, dacă instanţa de apel ar fi pus în discuţia părţilor aspectele fundamentale referitoare la o posibilă acceptare tacită a unei oferte de a contracta din partea intimatei, recurenta-reclamantă a susţinut că s-ar fi putut apăra în sensul arătării faptului că nu sunt îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 1193 din C. civ.. _

Astfel, oferta fără termen este adresată unei persoane absente, iar executarea contractului nu a avut loc în temeiul acestei aşa-zise oferte din luna mai 2010, ci în considerarea unui alt act şi anume în temeiul unui document din 11 septembrie 2009, denumit "Anexa 3 - "Proiectare şi execuţie lucrări - Reabilitare termică blocuri locuinţe etapa I/etapa II - Municipiul Drobeta Turnu Severin".

Aşadar, este evident că oferta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea fi calificată din punct de vedere legal, iar raportat la prevederile C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 răspunsul destinatarului ofertei nu poate fi considerat acceptare atunci când cuprinde modificări sau completări.

De altfel, din răspunsul formulat către intimata-pârâtă de recurenta- reclamantă la 12 iulie 2017 rezultă foarte clar refuzul acestei oferte.

În opinia recurentei, toate aceste chestiuni trebuiau puse în discuţia părţilor în condiţii de contradictorialitate, lucru care nu s-a întâmplat.

Instanţa de apel a aplicat prezumţia judiciară, reglementată de art. 327-329 din C. proc. civ., context în care reclamanta nu putut pune concluzii şi nici nu s-a putut apăra, fiind încălcat din nou atât principiul contradictorialităţii, cât şi dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. au fost dezvoltate următoarele critici:

Instanţa de apel a aplicat un act normativ care nu este incident în cauză şi, totodată, a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 1118-1193 din C. civ. referitoare la acceptarea tacită a ofertei, prin calificarea juridică a unei adrese trimise de către intimata-pârâtă, norme care, de altfel, nu sunt incidente în cauză.

În continuare, s-a arătat că disputa din prezentul litigiu vizează preţul lucrărilor, în sensul că recurenta-reclamantă susţine că acesta a fost stabilit la 11 septembrie 2009, prin documentul însuşit de ambele părţi numit "Anexa 3", iar intimata-pârâtă susţine, de partea cealaltă, că preţul nu este cel din Anexa 3 şi că a existat un alt înscris sub semnătură privată nr. 619/2010 prin care părţile au convenit un preţ de 159,3 RON/m2.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a invocat, cu privire la recursul declarat de reclamantă prin administratorul special H., excepţia netimbrării recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei privind achitarea anticipată a taxei judiciare de timbru, excepţia inadmisibilităţii recursului pentru motivele de fapt invocate în dezvoltarea recursului, excepţia nulităţii recursului, deoarece prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se solicită reevaluarea probatoriului şi rejudecarea cauzei pentru critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate. Mai mult, recurenta contestă omisso medio, direct în recurs, înscrisuri ca fiind falsuri.

Cu privire la recursul declarat de reclamantă prin lichidatorul judiciar au invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece acesta a fost formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societăţii, precum şi excepţia inadmisibilităţii formulării a două recursuri faţă de împrejurarea că societatea se află în insolvenţă.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, întrucât hotărârea a fost dată cu respectarea principiului contradictorialităţii, iar probele au fost administrate în contradictoriu şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special H., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., a solicitat respingerea excepţiei netimbrării recursului, în raport cu prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 772006 din Legea nr. 85/2006 şi art. 115 din Legea nr. 85/2014, precum şi respingerea excepţiei nulităţii recursului, deoarece recursul formulat de către administratorul special a fost însuşit de administratorul judiciar al reclamantei, astfel că acesta este declarat de o persoană care are calitatea de reprezentant a societăţii debitoare S.C. A. S.R.L.

De asemenea a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, întrucât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt de nelegalitate, iar hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind bazată pe o motivare contradictorie raportat la starea de fapt şi de drept, dar şi străină de natura pricinii, în sensul că schimbă înţelegerea părţilor din Anexa 3 şi o raportează la o situaţie de fapt nereală.

Cu privire la susţinerile privind invocarea omisso medio direct în recurs a unor înscrisuri ca fiind false s-a solicitat respingerea acestora, având în vedere că recurenta-reclamantă a aflat de existenţa acestora doar cu ocazia copierii dosarului, şi respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă deoarece în cadrul întâmpinării, sunt reluate criticile din cererea de recurs.

Prin înscrisul aflat la fila x, lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. a arătat că îşi însuşeşte recursul declarat în cauză de către administratorul special H. al debitoarei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 19 iulie 2019, recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special H. a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât împotriva reprezentanţilor societăţii E. S.R.L., I. şi J., devenită ulterior S.C. D. S.R.L. s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, infracţiuni prevăzute de prevederile art. 320 alin. (1) şi art. 323 din C. pen., în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

La termenul din 7 iulie 2020, recurenta a precizat că nu mai susţine această cerere, Înalta Curte luând act de această solicitare.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 11 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special H., invocate de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L.

Totodată, a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., invocate de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., pentru motivele consemnate în această încheiere.

A admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. şi a stabilit termen de judecată la 31 martie 2020, când a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 7 iulie 2020.

5. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În cauză, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. deşi a formulat două cereri de recurs, una prin administrator special H. şi alta prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., Înalta Curte reţine că lichidatorul judiciar şi-a însuşit recursul promovat de către administratorul special, constatând totodată, că şi criticile sunt în esenţă aceleaşi, motiv pentru care le va examina prin considerente comune.

În acest context, se constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., având în vedere că nu a pus în discuţia părţilor faptul că executarea lucrărilor de reabilitare a celor trei blocuri are semnificaţia acceptării ofertei trimise de intimată în data de 23 mai 2010 şi, totodată, nu a pus în discuţie contradictorie a părţilor dispoziţiile art. 1188-1193 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 referitoare la oferta de a contracta şi condiţiile de acceptare sau refuz ale ofertei.

Analizând decizia atacată, instanţa de apel a reţinut, sub acest aspect, că reclamanta a executat lucrările de reabilitare a celor trei blocuri, deşi în cuprinsul corespondenţei purtate de părţi aceasta şi-a manifestat nemulţumirea faţă de preţul propus de anteprenorul general de 159,3 RON/mp, fără însă a-i face o contraofertă. Această împrejurare a fost calificată de instanţa de apel drept o acceptare a ofertei antreprenorului general, raportat şi la faptul că la data de 20 iunie 2010, reclamanta a emis factura nr. x, în cuprinsul căreia se menţionează că serviciul furnizat îl reprezintă diferenţa până la 90% din valoarea contractuală a lucrărilor de reabilitare a blocurilor U3 şi U7. În continuarea acestui raţionament, având în vedere calculele realizate, instanţa de apel a confirmat concluzia primei instanţe în sensul că valoarea unui mp de lucrare este de 159,3 RON, motiv pentru care a constatat că acceptarea, respectiv voinţa exprimată de destinatarul ofertei a fost în concordanţă cu oferta, inclusiv în ceea ce priveşte preţul contractual.

Examinând criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În realitate, instanţa de apel a validat raţionamentul primei instanţe sub aspectul calculelor realizate referitoare la valoarea de 159,3 RON/mp de lucrare, ajungând la concluzia că acţiunea reclamantei de a proceda la reabilitarea celor trei blocuri ar reprezenta o acceptare a ofertei, având în vedere că nu a existat o contraofertă în acest sens, simpla manifestare a nemulţumirii cu privire la preţ neavând valoare juridică.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a avut posibilitatea de a formula apărări pe fondul problemei invocate, calificarea instanţei de apel a acţiunii reclamantei ca reprezentând o acceptare tacită a ofertei are la bază un întreg raţionament analizat în prealabil de către prima instanţă.

Criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează aspecte vizând stabilirea stării de fapt şi de drept de către prima instanţă, în sensul că nu s-ar fi dovedit momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor privind preţul lucrărilor executate.

Totodată, s-a susţinut că starea de fapt a fost stabilită greşit dându-se valoare conţinutului unor documente nerelevante atâta vreme cât din acestea nu rezultă cu certitudine adevărata intenţie a părţilor, respectiv a înţelegerii acestora privind preţul convenit.

În plus, s-a subliniat că instanţa de apel a înlăturat o probă ştiinţifică, respectiv expertiza criminalistică din dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2013 privind conţinutul şi semnăturile de pe documentul intitulat Anexa 3 la contractul nr. x/2009, conţinut dovedit a fi real.

Analizând aceste critici, întemeiate de recurenta-reclamantă pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată, pe de o parte că acestea exced controlului de legalitate specific acestei etape procesuale, iar pe de altă parte, aspectele invocate de recurentă nu vizează lipsa motivării sau motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, ci se solicită reevaluarea probatoriului şi rejudecarea cauzei pentru critici care nu ţin de legalitatea hotărârii, ci de aprecierea probatoriului.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate motive care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În realitate, prin intermediul acestor critici, recurenta-reclamantă contestă modul în care instanţa de apel a stabilit şi interpretat starea de fapt a litigiului, documentele avute în vedere la stabilirea acestei situaţii de fapt cu privire la momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor privind preţul lucrărilor executate, lucru care nu vizează nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, ci numai netemeinicia acesteia.

Modul în care au fost construite aceste critici nesocoteşte caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse şi analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care vor fi înlăturate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 1118-1193 din C. civ. referitoare la acceptarea tacită a ofertei, prin calificarea juridică a unei adrese trimise de către intimata-pârâtă, norme care, de altfel, în opinia sa, nu sunt incidente în cauză.

În continuare, recurenta a arătat că disputa din prezentul litigiu a generată de preţul lucrărilor, în sensul că recurenta-reclamantă susţine că acesta a fost stabilit la 11 septembrie 2009, prin documentul însuşit de ambele părţi numit "Anexa 3", iar intimata-pârâtă susţine că a existat un alt înscris sub semnătură privată nr. 619/2010 prin care părţile au convenit un preţ de 159,3 RON/mp.

Înalta Curte reţine că prin aceste critici recurentei-reclamante referitoare la aprecierea greşită a preţului şi la aplicarea eronată a prevederilor art. 1118-1193 din C. civ., sunt repuse în discuţie chestiuni care au făcut obiectul examinării instanţelor de fond, sub aspectul temeiniciei pretenţiilor formulate de reclamanta în litigiul pendinte.

Cu toate acestea, analizând acest motiv de recurs, prin raportare la considerentele reţinute în decizia atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că sunt corecte argumentele primei instanţei, prin care s-a dat eficienţă juridică mijloacelor de probă relevante, respectiv facturi fiscale acceptate la plată, concluzionându-se că părţile au convenit ca valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate de reclamantă să fie de 159,3 RON/mp.

Iar, în acest context, Înalta Curte reaminteşte că verificarea legalităţii deciziei recurate, prin prisma modului de interpretare a probelor administrate în cauză este exclusă în considerarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi primite, având în vedere că instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 1118-1193 din C. civ. referitoare la acceptarea tacită a ofertei şi nici nu s-a raportat la documente eronate atunci când a stabilit preţul pe metru pătrat al lucrării, motiv pentru care urmează a fi înlăturate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea apelului reclamantei, fiind dezvoltat raţionamentul în baza căruia s-a ajuns la această concluzie, argumentele fiind dezvoltate punctual, prin expunerea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la soluţia pronunţată, conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă, motivarea instanţei de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1298/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.