Peremption of cassation appeal due to failure to complete procedural acts within six-month statutory deadline

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 9 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la restituirea împrumutului în valoare de 1.555.155 RON echivalentul a 350.000 euro (la cursul BNR din 8 iunie 2015 - 1 euro = 4.4433 RON).

2. Prin sentinţa civilă nr. 763 din 3 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 1.555.155 RON (echivalentul sumei de 350.000 euro) cu titlu de împrumut.

Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 19.157 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru.

3. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 113 A din 8 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de repunere pe rol formulată de apelantul B..

Prin aceeaşi decizie, a fost admisă excepţia perimării cererii de apel, formulată de pârâtul B. şi, în consecinţă, s-a constatat perimată cererea de apel.

4. Împotriva acestei decizii, la data de 13 februarie 2018, recurentul-pârât B. a declarat recurs, în motivarea căruia a precizat că instanţa de apel, în mod greşit, a admis excepţia netimbrării cererii de repunere pe rol, având în vedere că a fost transmisă Curţii de Apel Bucureşti atât cererea de amânare, cât şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, anterior termenului din 8 februarie 2018.

Recurentul a mai susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a admis excepţia perimării cererii de apel.

De asemenea, s-a mai arătat că instanţa a respins cererea pentru acordarea unui nou termen de judecată, care a fost solicitat prin cererea de amânare transmisă la dosar, raportat la faptul că dosarul se afla la primul termen de judecată.

În susţinerea celor învederate, recurentul a ataşat, în copie, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3914 RON, precum şi cererea de amânare transmisă instanţei de către domnul C., avocat asociat în cadrul SPRL D..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 din C. proc. civ.

La data de 7 mai 2018, intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, raportat la prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, intimatul a mai susţinut că sunt invocate temeiuri de drept din ambele coduri de procedură civilă, însă, în cauză, sunt incidente dispoziţiile noului C. proc. civ., raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 9 iunie 2015.

S-a mai învederat că pârâtul nu a depus la dosar originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol. În accepţiunea intimatului-reclamant, înscrisul înaintat prin poştă electronică nu reprezintă o dovadă certă a îndeplinirii obligaţiei de a achita taxa de timbru, în condiţiile în care prin scanarea unui document se obţine o copie a înscrisului în discuţie, partea având obligaţia de a prezenta instanţei originalul înscrisului, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea neluării lui în seamă.

5. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimatul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 19 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la data de 4 iunie 2019, dispunându-se citarea recurentului-pârât B. cu menţiunea de a depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocaţială şi recursul cu semnătura în original, sub sancţiunea suspendării recursului, conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 4 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., raporta la faptul că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa prin încheierea din 19 martie 2019.

La data de 11 februarie 2020 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, a fost stabilit termen la 7 iulie 2020, în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

6. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 4 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâtul B..

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant A., Înalta Curte urmează să o admită, conform art. 452 şi la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

În consecinţă, Înalta Curte îl va obliga pe recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2590,64 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 113 A din 8 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2590,64 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.