Jurisdictional declination for appeal against clarification order in labor salary differential dispute

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la 23 iunie 2008, sub nr. x/2008, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru opozabilitate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. a) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare dintre reclamanţi, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 şi până la data pronunţării soluţiei şi în continuare, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 27 din O.G. nr. 37/2000, precum şi cele ale O.U.G. nr. 27/2006.

2. Prin încheierea din 22 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia.

3. Prin sentinţa civilă nr. 184 din 18 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, şi admisă acţiunea civilă formulată în cauză, pârâţii fiind obligaţi, în solidar, la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. a) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare dintre reclamanţi, pentru perioada 10 aprilie 2006 - 18 decembrie 2008 şi în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.

4. Împotriva acestei sentinţe, au declarat recursuri pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Curtea de Apel Alba Iulia, care au fost respinse, ca nefondate, prin decizia civilă nr. 412/2009 din 13 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008.

5. Cu privire la sentinţa civilă nr. 184 din 18 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii au formulat cerere de lămurire a dispozitivului acesteia.

În motivarea cererii, au arătat că, prin sentinţa pronunţată, pârâţii au fost obligaţi să plătească despăgubiri egale cu diferenţele de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi drepturile salariale încasate, pentru perioada 10 aprilie 2006 - 18 decembrie 2008 şi în continuare, sume actualizate potrivit indicelui de inflaţie de la data scadenţei şi până la plata efectivă a acestora, drepturile salariale acordate fiind plătite în tranşe, respectiv până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare.

Petenţii au susţinut că discriminarea stabilită prin hotărârea judecătorească menţionată nu a încetat odată cu intrarea în vigoare a legii unice de salarizare ci diferenţa salarială dintre judecători şi procurorii DNA şi DIICOT s-a menţinut, drepturile băneşti calculate până la 12 noiembrie 2009 fiind plătite conform eşalonării dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009, ultima tranşă fiind achitată în luna decembrie 2015.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe prevederile art. 2811 C. proc. civ. de la 1865.

Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, învederând că executarea hotărârii a cărei lămurire se cere este încheiată, ceea ce face imposibilă lămurirea dispozitivului unui titlu deja executat, în temeiul art. 2811 C. proc. civ. 1865.

De asemenea, şi intimata Curtea de Apel Alba Iulia, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece debitorii au procedat la executarea benevolă a drepturilor acordate prin sentinţă conform O.U.G. nr. 71/2009.

6. Prin încheierea nr. 82/2019 din 17 decembrie 20019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind admisă cererea petenţilor şi, în consecinţă, s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 184 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă prin decizia civilă nr. 412 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, diferenţele de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor din structurile D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi indemnizaţiile petenţilor stabilite prin sentinţa menţionată au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fiind datorate şi pentru viitor, începând cu data acordării lor şi până la încetarea stării de discriminare.

7. Împotriva încheierii nr. 82/2019 din 17 decembrie 20019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, au declarat recursuri pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2008/a1*, la 5 martie 2020.

8. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 184 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2008, pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. de la 1865.

Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamante vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865 au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţionale prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865 impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865, văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei împotriva încheierii nr. 82/2019 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.