Tax authority’s cassation annulled for failing to frame specific illegality grounds under Art. 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 26 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 200.695 RON reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357-1359 C. civ., art. 192 C. proc. civ., art. 27 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 5 februarie 2018 s-a dispus suspendarea cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2016, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea din 21 ianuarie 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 177 din 15 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta AJFP Bacău în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva sentinţei civile nr. 177 din 15 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că instanţa de apel a reţinut că "instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a condiţiilor răspunderii civile delictuale în sensul neîndeplinirii acestora, prin prisma materialului probator administrat, însă argumentele instanţei de apel nu pot fi reţinute, deoarece aceasta consideră că au fost întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1357-1359 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.

În acest sens, susţine că prezenta acţiune a fost formulată faţă de nesoluţionarea acţiunii civile pentru celelalte despăgubiri civile solicitate de către recurentă prin cererea de constituire de parte civilă, cu suma de 203.966 RON, în dosarul penal nr. x/2016

Cu privire la existenţa faptei ilicite, recurenta menţionează că prin dispozitivul minutei penale nr. 356 din 26 septembrie 2017, instanţa a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul infracţional în sumă de 3.271 RON către partea civilă ANAF Bucureşti, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă pentru celelalte despăgubiri civile solicitate de recurentă.

In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, recurenta susţine că aceasta rezultă din faptul că prejudiciul neacoperit derivă din neachitarea către bugetul consolidat a sumei de 200.695 RON.

Astfel, neîndeplinirea obligaţiilor fiscale şi nerespectarea prevederilor legale relevă încălcarea cu intenţie evidentă a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, având în vedere că prejudiciul adus bugetului de stat rezultă ca urmare a neachitării la bugetul de stat a sumei de 200.695 RON, iar în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357-1359 C. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă, la 23 ianuarie 2020, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată şi menţinerea deciziei ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 februarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 martie 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 2 iulie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speţă, se constată că recurenta-reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău nu s-au conformat exigenţelor art. 489 C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar, mai mult, reiterează motivele prezentate în cererile de apel, reluându-le în integralitate, folosind metoda copy-paste.

Aşadar, simpla indicare a unui text de lege şi nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti atacate, în cauză, susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei atacate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care deja şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Astfel, fără a face referiri la soluţia apelului şi fără a arăta în concret motivele de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta a reluat de fapt criticile formulate împotriva hotărârii de primă instanţă.

Or, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate.

Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, şi, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât, ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanţei de apel.

Aşadar, în cuprinsul cererilor de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurente a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În acest circumstanţe, se constată că, recurenta, în cuprinsul cererii de recurs, nu relevă critici de nelegalitate a deciziei instanţei de apel, chiar dacă, în mod formal, a indicat ca temei de drept motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanţa de recurs, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textului de lege invocat, va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU împotriva deciziei nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU împotriva deciziei nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.