Recourse declared inadmissible for late filing against a peremption decision in an employment salary correction dispute

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 24 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc Buhuşi a solicitat anularea actului adiţional nr. x din 1 februarie 2010 la contractul individual de muncă nr. x din 1 noiembrie 1982 şi emiterea unui alt act adiţional nr. x, cu modificarea punctului 4 din contractul individual de muncă privind salariul de bază, respectiv consemnarea unui salariu de 4.480 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 246 din 21 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepţia prescripţiei şi în consecinţă, s-a respins ca fiind prescrisă cererea privind anularea actului adiţional nr. x din 1 februarie 2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin încheierea din 11 februarie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata cauzei faţă de lipsa părţilor.

Prin decizia nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 416 alin. (1) raportat la art. 420 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat perimată cererea de apel promovată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 246 din 21 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Orăşenesc Buhuşi.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Piteşti.

Prin cererea de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, casarea sentinţei nr. 246/2018 a Tribunalului Bacău şi trimiterea spre rejudecarea cauzei într-un complet format din judecători cu specializare în dreptul muncii.

În acest sens, recurentul susţine că este un abuz ca în aplicarea legii să fie invocată prescripţia în constatarea nulităţii unui act juridic care se supune aplicării art. 2502 alin. (1) şi (3) C. civ., întrucât dreptul la acţiune este imprescriptibil.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de Tribunalul Bacău prin care s-a respins ca prescrisă cererea privind anularea actului adiţional nr. x din 1 februarie 2010 şi faţă de soluţia de constatare a perimării cererii de apel pronunţată de Curtea de Apel Bacău, precum şi faţă de judecătorii care au pronunţat, în opinia sa, soluţii nelegale.

Prin întâmpinarea depusă, la 29 ianuarie 2020, intimatul-pârât Spitalul "Prof. dr. Eduard Apetrei" Buhuşi a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 27 februarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 martie 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 2 iulie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca tardiv formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul are ca obiect decizia nr. deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziţii legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei "unor motive temeinic justificate" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speţă, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Bacău, cu depăşirea termenului de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată la data de 4 noiembrie 2019, iar recursul a fost declarat la 27 noiembrie 2019, astfel că, ultima zi de declarare în termen a recursului era 11 noiembrie 2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Or, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale, că partea nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate, să admită excepţia tardivităţii declarării recursului şi să dispună anularea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL "PROF. DR. EDUARD APETREI" BUHUŞI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL "PROF. DR. EDUARD APETREI" BUHUŞI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.