Untimely filing of extraordinary appeal: Annulment of recusal for failure to pay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 27 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C., D., E. şi F., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. Constatarea nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale a B. nr. x/04.05.2011 şi a oricăror acte subsecvente acesteia;

2. Constatarea nulităţii absolute a Contractului de cesiune nr. x din data de 04.05.2011 încheiat între reclamantă şi pârâtul E. şi a oricăror acte subsecvente acestuia;

3. Constatarea nulităţii absolute a Contractului de cesiune nr. x din data de 04.05.2011 încheiat între pârâţii E. şi F. şi a oricăror acte subsecvente acestuia;

4. Constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.03.2012 încheiat între B. S.R.L. şi pârâtul C. şi a oricărui act subsecvent acestuia, de înstrăinare sau de grevare;

5. Repunerea părţilor în situaţia anterioară perfectării celor patru acte cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute prin:

- Dispunerea rectificării menţiunilor existente la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la capitalul social al B. S.R.L. şi transmiterea către această instituţie a hotărârii pronunţate în vederea operării înregistrărilor în acest sens;

- Obligarea pârâţilor C. şi D. să predea către B. S.R.L. posesia şi folosinţa terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.03.2012; Obligarea pârâţilor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 192 şi urm. din C. proc. civ. şi toate dispoziţiile legale indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că nu are cunoştinţă de alte acte subsecvente ale înscrisurilor a căror nulitate absolută a solicitat să fie constată, respectiv ale Hotărârii Adunării Generale a B. nr. x/04.05.2011, Contractului de cesiune nr. x din data de 04.05.2011, Contractului de cesiune nr. x din data de 04.05.2011 şi Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.03.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 3941 din 9 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi B. S.R.L. şi s-a luat act că pârâţii C. şi D. şi-au rezervat dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L..

Prin decizia nr. 773 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3941/09.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi B. S.R.L..

Constată nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale B. S.R.L. nr. 1/04.05.2011.

Constată nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. x/04.05.2011 încheiat între reclamanta A. S.R.L. şi pârâtul E..

Constată nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. x/04.05.2011 încheiat între pârâţii E. şi F..

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/14.03.2012 încheiat de pârâta B. S.R.L. cu pârâtul C., căsătorit cu pârâta D..

Repune părţile în situaţia anterioară perfectării celor patru acte juridice lovite de nulitate absolută în sensul că:

- dispune efectuarea rectificării menţiunilor existente la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la structura capitalului social al B. SRL

- obligă pe pârâţii C. şi D. să predea pârâtei B. S.R.L. posesia şi folosinţa tuturor celor 31 de loturi de teren situate în intravilanul comunei Snagov, judeţ Ilfov, tarlaua x, parcela x, 286/2, ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/14.03.2012.

Conform art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 26/1990, dispune ca, la data rămânerii definitive, prezenta hotărâre să fie menţionată în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a şi comunicată către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Obligă pârâţii C., D., E., F. şi B. S.R.L., în solidar, la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumelor de 5.500 Euro în echivalent RON la cursul BNR Euro - leu din data plăţii şi 150 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Menţine din sentinţa apelată dispoziţia referitoare la faptul că pârâţii C. şi D. şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Obligă intimaţii-pârâţi C., D., E., F. şi B. S.R.L., în solidar, la plata către apelanta - reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.250 Euro în echivalent RON la cursul BNR Euro - Leu din data plăţii reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Ia act că intimaţii-pârâţi C. şi D. şi-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâţi C. şi D. au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Societăţii B. S.R.L. nr. x/04.05.2011, recurenţii susţin că, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că în conţinutul procurii rezultă în mod clar că reclamanta şi-a exprimat consimţământul deplin privind înstrăinarea părţilor sociale şi încheierea contractului de cesiune aferent, nefiind impusă nicio condiţie de preţ ori vreo rezervă în acest sens, nefiind stipulată o obligaţie a mandatarului de a-1 informa pe mandant asupra stadiului evoluţiei tranzacţiei, fiind vorba de o împuternicire cu puteri depline.

Nu se impune, prin procură, obligaţia mandatarilor de a lucra împreună, ceea ce înseamnă că fiecare dintre cei doi mandatari aveau împuternicirea de a realiza obiectul mandatului.

Mai mult, mandatarii erau chiar dezlegaţi să îşi substituie orice terţă persoană "pe care o consideră de cuviinţă pentru îndeplinirea în bune condiţii a mandatului".

Faţă de limitele şi puterile conferite prin mandat, nu se poate susţine că a existat o viciere a consimţământului reclamantei cu privire la exprimarea votului în Adunarea Generală deoarece reprezentarea la Adunarea Generală se subscria obligaţiei asumate de mandatar de a desfăşura toate formalităţile".

Expresia de voinţă a reclamantei, respectiv exprimarea consimţământului neechivoc a acesteia de a cesiona părţile sociale deţinute rezultă în mod indubitabil din conţinutul procurii.

Nu se poate reţine din conţinutul procurii că E. ar fi avut mandat doar pentru identificarea potenţialilor cesionari, din cuprinsul procurii nerezultând acest lucru.

Cu privire la Contractul de cesiune nr. x prin care E. a cesionat către el însuşi partea socială pe care reclamanta o deţinea în cadrul B., recurenţii susţin că, aşa cum au arătat, forma şi conţinutul mandatului nu excludeau posibilitatea ca însuşi mandatarul să fie cesionar.

După cum în mod temeinic a reţinut prima instanţă de judecată, nu există o prevedere în cuprinsul procurii care să excludă posibilitatea ca însuşi mandatarul să dobândească calitatea de cesionar.

Astfel, din procură rezultă că apelanta şi-a exprimat consimţământul deplin privind cesionarea părţilor sociale şi încheierea contractului de cesiune, nefiind impusă vreo condiţie de preţ ori vreo rezervă în acest sens, nefiind stipulată vreo obligaţie a mandatarului de a-1 informa pe mandant asupra stadiului evoluţiei tranzacţiei, fiind vorba de o împuternicire cu puteri depline.

Cu privire la Contractul de cesiune nr. x prin care E. a cesionat către F. partea socială pe care A.. o deţinea în cadrul B..

Astfel, momentul la care s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţă nr. x este ulterior celui în care reclamanta a înstrăinat partea socială care îi aparţinea.

Aşadar, votul acestui asociat nu era necesar pentru ca asociatul E. să cesioneze părţile sociale pe carele deţinea.

De altfel, nu există un motiv veritabil pentru a se solicita nulitatea absoluta a acestui contract cât timp interesul evident al apelantei era acela de a înstrăina părţile de interes din capitalul social, prin urmare nu există un interes în acest capăt de cerere.

Totodată, se reiterează faptul că şi cu privire la acest capăt de cerere este vorba de o nulitate relativă,

Cu privire la contractul de vânzare autentificat sub nr. x/14.03.2012 prin care pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra unor imobile prin cumpărare de la B..

Astfel, se remarcă faptul că motivul de nulitate absolută care se invocă cu privire la acest act juridic constă, în fapt, în neplata preţului de către cumpărători, subsemnaţii.

Împrejurarea că reclamanta a creditat B. dă dreptul acesteia să formuleze o acţiune în pretenţii, în condiţiile dreptului comun.

De altfel, după cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a încercat numeroase demersuri pentru a obţine restituirea sumelor împrumutate.

Nu au fost invocate motive care să ducă la nulitatea absolută a contractului de vânzare.

Nu se poate reţine existenţa unei cauze ilicite, deoarece nu se poate identifica o cauză prohibită de legi şi o contrarietate faţă de bunele moravuri sau de ordinea publică.

În cauză este vorba de un interes de ordine privată, anume interesul reclamantei de a-şi recupera de la B. sumele cu care societatea a fost creditată.

De altfel chiar reclamanta arată că această cauză ilicită constă în atingerea gravă adusă "dreptului de proprietate asupra părţilor sociale în cadrul B. prin acţiunile săvârşite de pârâţi".

Dreptul de proprietate asupra, părţilor sociale nu are o legătură, în speţa de faţă, cu contractul de vânzare încheiat de subsemnaţii, fiind vorba de raporturi juridice distincte cu reglementări diferite.

Nu se poate reţine, însă, că s-a încălcat o normă de drept de ordine publică, astfel încât să se reţină incidenţa dispoziţiilor art. 968 C. civ.

Cu privire la nulitatea absolută a actelor, caracterul ilicit al cauzei si atitudinea procesuală, se arată că actele juridice încheiate nu intră în sfera ilicitului, fiind vorba de acte de drept civil acte de dispoziţie şi nu se identifică în concret în ce constă cauza ilicită.

În cauză ar putea fi invocate cel mult cauze de nulitatea relativă, faţă de care apelanta nu a mai fost in termen să le invoce.

Cu privire la achitarea preţului vânzării, se susţine, fără a intra în chestiuni de fond cu privire la netemeinicia motivului de nulitate absolută, că societatea reclamantă nu a solicitat constatarea nulităţii absolute ori anularea contractului de vânzare cumpărare pentru neachitarea preţului vânzării.

Faţă de aceasta situaţie, se poate constata ca instanţa nu a fost învestită cu soluţionarea acestui aspect şi anume să se constate că preţul vânzării nu a fost plătit, cu consecinţele juridice aferente. In acest context, chiar si analiza dovezilor de plata (documentele pretins false) apare ca fiind în afara aspectelor care trebuiau dovedite, faţă de petitul cererii. In acest sens nici dovada resurselor financiare personale nu era utilă, împrejurare faţă de care se apreciază că este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, 14 februarie 2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în principal, admiterea excepţiei netimbrării recursului şi anularea acestuia ca netimbrat; anularea recursului ca urmare a faptului că motivele de recurs indicate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi să menţină ca legală şi temeinică decizia atacată şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că cererii de recurs nu i-a fost ataşată taxa judiciară de timbru, astfel că prin adresele emise la data de 16 ianuarie 2020, recurenţii au fost înştiinţaţi de obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 9.550 RON.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 7 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 12 mai 2020, intimata-reclamantă depunând punct de vedere asupra acestuia.

La termenul din 2 iulie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia netimbrării recursului invocată de reclamanta A. S.R.L. prin întâmpinare şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, conform art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

Totodată, din interpretarea art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 reiese că, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă recurentul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, cererea de recurs va fi anulată integral.

În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9.550 RON, astfel cum li s-a pus în vedere prin adresele aflate la dosar recurs.

Având în vedere considerentele evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 773 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi E., B. S.R.L. şi F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 773 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi E., B. S.R.L. şi F..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.