Jurisdiction for appealing public procurement contract disputes lies with specialized civil courts, not specialized administrative sections

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 13 mai 2019, reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 36.214 RON reprezentând prejudiciul produs de către pârâtă reclamantului prin neexecutarea obligaţiilor contractuale (compusă din 22.894 RON, reprezentând prejudiciul constând în contravaloarea lucrărilor neexecutate de către societatea A. S.R.L., şi achitate de către B. şi din: 13.320 RON, reprezentând prejudiciul constând în contravaloarea aceloraşi tipuri de lucrări decontate nelegal, cu repetitivitate de către pârâta şi achitată nejustificat de către reclamantă); obligarea pârâtei la plata sumei de 6.359 RON, reprezentând beneficii nerealizate (dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente sumei de 36.214 RON, calculate de la data plăţii până la data de 14 februarie 2019, calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice coroborat cu prevederile art. 174 alin. (5) şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală); obligarea pârâtei la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente sumei de 36.214 RON, calculate de la data de 15 februarie 2019 până la data recuperării prejudiciului, calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice coroborat cu prevederile art. 174 alin. (5) şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi art. 194 C. proc. civ., prevederile legale menţionate în acţiune.

Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 7073 din 21 iunie 2019 a respins acţiunea formulată de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de achiziţii publice nr. x din 1 august 2017.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 14 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2019, a declarat recurs reclamantul-recurent Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara.

Prin decizia civilă nr. 21/R din 30 octombrie 2019, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurentul-reclamant Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Timiş a avut în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, iar conform art. 55 alin. (3) din acelaşi act normativ, hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 13 noiembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizându-şi propria competenţă, în soluţionarea recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, Curtea de Apel Timişoara a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 95 pct. 3 din C. proc. civ., care arată că "Tribunalele judecă: […] 3. Ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri prevăzute de lege", iar la pct. 3 al art. 96, că "Curţile de apel judecă: […] 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

În acest context, prin decizia civilă nr. 122/R din 26 mai 2020, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă (litigii cu profesionişti).

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 iunie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta, în calitate de antreprenor, Contractul de execuţie lucrări nr. x/01.08.2017, având ca obiect prestarea serviciilor de verificare, întreţinere periodică şi reparaţii pentru echipamentele şi instalaţiile de utilizare energie electrică de la sediul reclamantei, echipamente şi instalaţii ce se află în patrimoniul reclamantei în conformitate cu procedura de achiziţie directă derulată pe SEAP şi având codul de identificare x, durata contractului fiind de 5 luni, începând cu data de 1 august 2017, până la data de 31 decembrie 2017. Prin Actul adiţional la contractul menţionat anterior, înregistrat la reclamantă sub nr. x/05.02.2018, durata contractului s-a prelungit până la data de 30 aprilie 2018.

În acest context, Înalta Curte reţine că soluţionarea căilor de atac exercitate în cauzele derivate din executarea contractelor de achiziţii publice sunt în competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea ce se atacă, în speţă fiind incidente dispoziţiile pct. 3 ale art. 95 şi art. 96 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, de Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că "În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), […] Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Raportând aceste statuări cu prevederile procedurale care instituie ierarhia instanţelor judecătoreşti în soluţionarea căilor de atac, concluzia care se desprinde este aceea că recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii, inclusiv în materia executării contractelor de achiziţii publice, se soluţionează de secţiile sau completurile specializate în litigii cu profesionişti din cadrul tribunalelor.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 23/2020, se reţine că, necorelarea legislativă care a generat divergenţele de jurisprudenţă anterioare a fost înlăturată, prin adăugarea la alin. (3) al art. 55 din Legea nr. 101/2016 a unui nou alineat, alin. (3)1 - cu următorul conţinut:

"Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanţei"

Prin urmare, în mod corect a apreciat Curtea de Apel Timişoara că Tribunalului Timiş îi revine competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 7073 din 21 iunie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.