Jurisdiction over sentence-execution challenge set with issuing trial court, not appellate court that modified sanction.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 10 august 2004, Tribunalul Mureș pronunță sentința penală nr. 291 prin care, în baza art. 363 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., a declinat competența materială a soluționării cauzei privind contestația la executare formulată de petentul M.V. în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, dispunând a rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea acestei cereri.

S-a reținut că la data de 01 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Mureș a fost înregistrată contestația la executare formulată de condamnatul M.V., contestație în care acesta se arată nemulțumit de sporul de pedeapsă de un an închisoare, ce i-a fost aplicat. Condamnatul a înțeles să învedereze faptul că dată fiind valoarea mică a prejudiciului produs prin infracțiunile pentru care a fost condamnat în anul 1997, sporul de pedeapsă aplicat nu se justifică.

Tribunalul Mureș analizând contestația la executare astfel formulată și conținutul sentinței penale nr. 141 din 16 decembrie 1997 a aceleiași instanțe și decizia penală nr. 85/ A din 17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș, a apreciat că prin prisma dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competența soluționării cererii revine Curții de Apel Tg. Mureș, deoarece aceasta, ca instanță de apel, a pășit nu doar la recalificarea juridică a faptelor de care era acuzat inculpatul la acea dată, dar și la înăsprirea regimului sancționator aplicat acestuia.

Pentru aceste considerente Tribunalul Mureș a dispus declinarea competenței soluționării acestei contestații la executare în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș.

Această instanță sesizată în acest mod cu soluționarea acestei cereri reține că:

Legiuitorul român, reglementând competența materială a instanțelor judecătorești, a prevăzut în dispozițiile art. 25 – art. 29 din capitolul I, titlul II al C. proc. pen., felul și natura cauzelor ce se judecă de către judecătorii, tribunale și Curți de Apel (civile și militare); dar aceste dispoziții legale se impun a fi interpretate în strânsă corelare cu restul dispozițiilor din această lege organică, Codul de procedură penală. Tribunalul Mureș, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen., s-a mărginit să analizeze contestația la executare formulată de condamnatul M.V. strict prin prisma dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile în care trebuiau analizate, în mod coroborat, și dispozițiile art. 418 și ale art. 460 C. proc. pen. Tribunalul Mureș este instanța de executare în cazul privindu-l pe acest condamnat, ea fiind nu doar instanța ce a emis pe seama acestuia mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 176 din 03 martie 1999, dar și instanța ce a soluționat, în prim grad jurisdicțional, cererile de întrerupere a executării pedepsei închisorii și de revizuire formulate de acest condamnat în cursul anilor 1999 – 30 iunie 2004. Se apreciază că această nouă cerere, respectiv contestația la executare formulată de acest condamnat la data de 01 iulie a.c. și care vizează reformarea sentinței penale nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureș (desființată parțial prin decizia penală nr. 85 /A din 17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș, confirmată prin decizia penală nr. 2811 din 02 februarie 1999 a Curții Supreme de Justiție), se impunea pentru considerentele anterior expuse, să fie soluționată de Tribunalul Mureș.

Așa încât, în baza dispozițiilor art. 42 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 43 C. proc. pen., Curtea de Apel Tg. Mureș a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul M.V. în favoarea Tribunalului Mureș.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 6066/2004, având ca obiect soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Tg. Mureș în cauza penală privind pe M.V.

Verificând actele dosarului, Curtea constată că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare a deciziei penale nr. 85 din 17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281 din 2 februarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, aparține Tribunalului Mureș.

Astfel, analizând dispozițiile art. 25 – art. 29 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 418, art. 460 și art. 461 alin. (2) din același cod, în raport de situația reținută în cauză, se constată că Tribunalul Mureș este instanța de executare, fiind prima instanță de judecată (sentința penală nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureș).

În consecință, în baza dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Trimite dosarul la Tribunalul Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.