Civil liability of principal for agent's acts and standing of utility company in pipe damage claims

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 14 aprilie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.R.L. şi Compania de apă Oltenia a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 288.000 RON reprezentând prejudiciul efectiv creat reclamantei prin săvârşirea unei fapte ilicite de către pârâtul B., în calitate de prepus al comitenţilor C. S.R.L. şi Compania de Apa Oltenia, la contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului şi dobânda legală aferenta capătului principal de cerere, calculat potrivit O.G. nr. 13/2011, de la data săvârşirii faptei ilicite şi până la momentul achitării efective a debitului principal, cu titlu de beneficiu nerealizat, la daune morale în cuantum de 10.000 de euro în echivalent RON la data plăţii şi cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386, art. 1516 şi art. 1531 C. civ.

La data de 13 iunie 2016, reclamanta A. a formulat cerere de modificare a acţiunii principale, solicitând astfel modificarea cadrului procesual, în sensul că a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii UAT- Municipiul Calafat - prin Primar şi D. S.A., iar aceasta în contextul în care a renunţat la judecată faţă de pârâta iniţial menţionată în cuprinsul acţiunii, şi anume faţă de S.C. C. S.R.L..

La data de 3 noiembrie 2016 a fost depusă o cerere de modificare a acţiunii principale din partea reclamantei A., prin care a solicitat modificarea cadrului procesual cu privire la părţile cu care înţelege să se judece în contradictoriu, în sensul conceptării în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor E. şi F. S.R.L. şi o precizare a acţiunii prin care a solicitat obligarea în solidar a acestora, împreună cu ceilalţi pârâţi, la acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar şi D. S.A..

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L..

A fost admisă în parte acţiunea modificată şi precizată formulată de reclamanta A..

Au fost obligaţi, în solidar, pârâţii B., E., COMPANIA DE APĂ OLTENIA şi F. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 425.880 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, a sumei de 52 RON lunar reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului şi a dobânzii legale calculate la aceste sume, începând cu 14.02.2016 şi până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă acţiunea formulată împotriva UAT Calafat şi D. S.A. şi s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii împotriva C. S.R.L..

Au fost respinse cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecata formulate de D. S.A. şi de către reclamanta.

Prin sentinţa nr. 3/2017 din 14 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 422/2017, formulată de reclamanta A., în sensul că a fost admisă în parte cererea având ca obiect daune morale şi au fost obligaţi pârâţii E., Compania de Apă Oltenia şi S.C. F. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 4000 euro, reprezentând daune morale.

Reclamanta A. şi pârâţii Compania de Apă Oltenia S.A., E., S.C. F. S.R.L. au declarat apel împotriva sentinţei nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pârâtele Compania de Apă Oltenia S.A. şi S.C. F. S.R.L. au declarat apel şi împotriva sentinţei nr. 3/2017 din 14 noiembrie 2017, pronunţată în acelaşi dosar.

Prin decizia nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-au decis următoarele:

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Respinge apelul formulat de pârâtul E. împotriva sentinţei nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Respinge apelurile formulate de S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. Craiova împotriva sentinţei nr. 422/10.07.2017 şi a sentinţei nr. 3/14.11.2017, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Admite apelul formulat de pârâta F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 422/10.07.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea modificată şi precizată.

Obligă în solidar pârâţii B., E., F. S.R.L. şi S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. să plătească reclamantei suma de 282.180 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat şi la dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective a despăgubirilor precum şi la suma de 43.900 RON reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă de la data producerii prejudiciului - 14.02.2016 - şi până la data pronunţării prezentei decizii.

Respinge apelul formulat de pârâta F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3/14.11.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi obligă apelanta-reclamantă la 6.432 RON cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă F. S.R.L..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Compania de Apă Oltenia S.A. şi S.C. F. S.R.L..

Motivele de casare privind recursul declarat de pârâta S.C. Compania de Apa Oltenia SA

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 C. proc. civ., recurenta Compania de Apă Oltenia S.A. a solicitat admiterea recursului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. Compania de Apa Oltenia S.A. şi, în consecinţă respingerea acţiunii formulate de reclamanta A., ca netemeinică şi nelegală.

În acest sens, recurenta susţine excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru motivul că proprietarul reţelei de alimentare cu apă şi de canalizare este, potrivit Legii nr. 213/1998, Consiliul Local al Municipiului Craiova, Compania de Apa Oltenia fiind numai administratorul reţelelor de alimentare cu apa şi de canalizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească şi să dispună de bunurile aparţinând domeniului public în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Prin Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, art. 20 alin. (1), se stabileşte că "pentru funcţionarea serviciului, autorităţile administraţiei publice locale transfera, unuia sau mai multor operatori, toate sarcinile şi responsabilităţile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, cât şi administrarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare aferente acestuia, pe baza unui contract, denumit in continuare contract de delegare a gestiunii".

Astfel, la data producerii incidentului, societatea predase amplasamentul şi reţelele respective către societatea C. S.R.L., sens în care solicită admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. Compania de Apa Oltenia S.A..

Pentru aceleaşi motive invocate şi ţinând cont de faptul că obligaţia acordării de despăgubiri, în cazul în care prejudicial este dovedit, aparţine celui care l-a provocat şi răspunde legal de amplasament, adică de şantier şi nu de societatea recurentă.

În raport cu dispoziţiile art. 480 C. civ., recurenta susţine că limitele materiale ale dreptului de proprietate delimitează exercitarea acestuia în funcţie de corporalitatea bunului, obiect al dreptului de proprietate privată, iar în cauza de faţă, prin voinţa legiuitorului, s-a restrâns exercitarea dreptului de proprietate la o anumită parte a bunului ce formează obiectul acestui drept, ceea ce echivalează cu suspendarea prerogativelor folosinţei în relaţiile cu acest bun. Ca urmare, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren menţionate este limitată legal prin instituirea dreptului de servitute în favoarea operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru exploatarea şi realizarea unor lucrări de utilitate publică.

Ca urmare a celor precizate, recurenta apreciază că, întrucât reţeaua nu se mai afla în administrarea societăţii, ci a societăţii C. S.R.L. rezultă că reclamanta A. nu este îndreptăţit la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului sau la despăgubiri pentru prejudiciu, atât timp cât la momentul producerii avariei la reţea era predată către S.C. C. S.R.L..

Motivele de casare privind recursul declarat de pârâta S.C. F. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 C. proc. civ., recurenta a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea rejudecării; iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în parte a hotărâri recurate şi respingerea acţiunii formulate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Ca o critică de nelegalitate în ceea ce priveşte soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 422/10 iulie 2017 a Tribunalului Dolj, recurenta arată următoarele:

În cuprinsul motivelor de apel, o primă critică adusă sentinţei apelate a fost aceea că în mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, invocată prin întâmpinare, întrucât această excepţie nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor, instanţa pronunţându-se în sensul respingerii abia în cuprinsul hotărârii fără ca în prealabil să o pună în discuţia părţilor, încălcându-se astfel norme legale imperative (art. 13, art. 14 art. 237, art. 248, art. 390 C. proc. civ.) ce atrag nulitatea hotărârii pronunţate în astfel de condiţii, inclusiv dreptul la apărare.

Excepţiile invocate de părţi cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive (mai puţin a recurentei) au fost puse în discuţia părţilor în şedinţa din 26 iulie 2017, conform încheierii de şedinţă.

Mai susţine recurenta, că soluţia instanţei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este greşită şi din următoarele considerente:

Pe de-o parte, în mod greşit instanţa (atât instanţa de fond cât şi cea de apel care validează raţionamentul instanţei de fond) interpretează dispoziţiile art. 1372 alin. (2) şi (3) şi ale art. 1377 C. civ. raportat şi la contractul de prestări servicii nr. x/04.01.2016 încheiat între părţi respectiv S.C. C. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi la contextul factual dedus judecăţii.

Or, este de netăgăduit faptul că raportat la momentul producerii faptei cauzatoare de prejudicii pârâtul E. se afla în mod direct sub supravegherea, direcţia şi controlul C. S.R.L., şi nu sub direcţia şi controlul recurentei.

Astfel în condiţiile în care reprezentanţii C. S.R.L. în baza proiectelor întocmite i-au solicitat pârâtului E. să sape în locul indicat de aceştia (nici pârâtul E. şi nici recurenta nu aveau acces sau atribuţii în vederea verificării corectitudinii realizării proiectelor de către C. S.R.L. sau a situaţiei din teren) acesta a executat întocmai dispoziţia primită de la C. S.R.L. (nu a fost decizia recurentei sau a pârâtului E.) şi săpând în locul indicat s-a produs avarierea conductei ce alimenta cu apă imobilul reclamantei.

Potrivit art. 5.3 din contractul părţilor s-a prevăzut că S.C. F. S.R.L. şi-a asumat răspunderea pentru siguranţa tuturor operaţiunilor şi metodelor de execuţie utilizate, însă o astfel de clauză nu are incidenţă în speţa de faţă, întrucât fapta prejudiciabilă nu s-a produs ca urmare a nerespectării metodelor sau operaţiunilor de siguranţă de către recurentă sau pârâtul E., ci ca urmare a direcţionării şi indicării greşite de către reprezentanţii S.C. C. S.R.L. a locului în care urmau să se facă săpăturile cu utilajul manevrat de pârâtul E..

Potrivit dispoziţiilor contractuale mai sus enunţate, dar şi dispoziţiilor legale în materie şi nu în ultimul rând practicii judiciare şi doctrinei de specialitate, atât paza juridică cât şi paza materială a utilajului închiriat aparţineau societăţii S.C. C. S.R.L., iar nu proprietarului utilajului, căci conform art. 1377 alin. (1) C. civ. are paza lucrului proprietarul ori cel care în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt exercită independent controlul si supravegherea asupra lucrului şi serveşte de acesta în interes propriu.

În ceea ce priveşte calitatea de comitent, conform art. 1373 alin. (2) C. civ., este comitent cel care în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său sau al altuia. Ori în speţă avea calitatea de comitent S.C. C. S.R.L. şi nu recurenta.

Cu referire la lipsa calităţii procesual pasive a recurentei se arată că, potrivit extrasului din REVISAL depus în original la dosarul cauzei (a se observa poziţia 175 unde figurează salariatul E.), acesta a avut calitatea de salariat al recurentei doar în perioada 30.07.2015-10.11.2015, or, fapta pretins ilicită a fost săvârşită la data de 8 februarie 2016 când pârâtul E. nu mai avea calitatea de salariat al recurentei.

Cum singurul temei juridic reţinut de instanţa de fond şi de apel pentru atragerea răspunderii recurentei este pretinsa calitate de angajator a numitului E., iar cum înscrisul oficial depus în original la dosarul cauzei în faza apelului (extrasul REVISAL poziţia 175) face dovada că la data săvârşirii faptei 8 februarie 2016 acesta nu mai avea calitatea de salariat al recurentei, contractul de muncă fiind încetat încă din data de 10 noiembrie 2015 este evident, pe lângă considerentele mai sus expuse, că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi din acest motiv, precum şi faptul că soluţia instanţei este una greşită.

Nelegal, greşit şi contradictoriu este şi modul în care soluţionează instanţa de apel motivul prin care a fost invocată inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în contextul în care reclamanta a renunţat la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L..

S-a arătat prin motivele de apel că în mod curios, instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului în raport cu S.C. C. S.R.L. fără să observe că în speţă în raport de natura acţiunii - răspundere civilă delictuală, dă naştere unui litisconsorţiu necesar pasiv obligatoriu şi unitar, deoarece instanţa trebuia să analizeze existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei (neglijenţă, imprudenţă) iar aceasta nu poate analizate decât în situaţia în care cadru procesual este unul complet care să-l includă şi pe pârâtul S.C. C. S.R.L..

Pe de altă parte, cercetarea judecătorească a pretinsei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate, a vinovăţiei şi a prejudiciului nu se putea face în mod unitar şi complet în absenţa S.C. C. SRL

Nici sub aspectul întrunirii cumulative a condiţiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală în ceea ce o priveşte pe recurentă se constată că nu este îndeplinită în ceea ce ne priveşte condiţia vinovăţiei, a faptei ilicite sau după caz existenţa raportului de cauzalitate dintre acestea, soluţia instanţei fiind una greşită în ceea ce pe recurentă cât şi pe pârâtul E. raportat la dispoziţiile de drept material art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1371, art. 1373, art. 1377 C. civ.

În ceea ce priveşte soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3/14 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosar x/2016 prin care a fost completat dispozitivul sentinţei civile nr. 422/10.07.2017 se apreciază că şi din acest punct de vedere soluţia instanţei de apel este una nelegală raportat la dispoziţiile imperative ale art. 425 C. proc. civ.

De asemenea, chiar dacă daunele morale ar avea o existenţă certă şi dovedită (ceea ce în speţa de faţă nu se întâmplă) iar daunele morale suferite de către victimă nu pot fi cuantificate într-un mod precis, indemnizarea acordată pentru înlăturarea consecinţelor nefaste trebuie să fie proporţională cu acestea. La aprecierea raportului de proporţionalitate, instanţa trebuia să aibă în vedere atât principiul echităţii, cât şi evitarea unei îmbogăţiri fără justă cauză a victimei, lucru pe care instanţa de fond cât şi cea de apel au omis să-l observe.

Or, în condiţiile în care singurele prejudicii care le-a suferit reclamanta sunt de natura materială, iar instanţa prin hotărâre a dispus asupra reparaţiei acestor prejudicii, a aprecia că suferirea unor prejudicii materiale cum e cazul în speţa dedusă judecăţii atrage din acest motiv şi prejudicii morale fără a arăta în concret în ce constau acestea, ce impact au avut asupra reclamantei, ce probe a avut în vedere instanţa când s-a pronunţat şi modalitatea lor concretă de evaluare este evident că dezlegarea dată de instanţă acestui capăt de cerere este greşită, iar în raport cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea instanţei de fond apare ca fiind nemotivată ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate în atare condiţii.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ. este reprezentat de împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate nu este indicată instanţa la care se depune calea de atac a recursului astfel cum impun dispoziţiile legale.

Un ultim motiv de nelegalitate al hotărârii recurate îl reprezintă şi împrejurarea că la termenul la care au fost soluţionate apelurile - 22 mai 2019 - instanţa nu a pus în discuţia părţilor şi nu a acordat cuvântul pe apelul declarat de apelanta Compania de Apa Oltenia S.A. CRAIOVA.

Prin întâmpinările depuse, la 30 octombrie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat în principal, anularea recursurilor declarate de pârâţi, întrucât dezvoltarea acestora nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererilor de recurs şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 7 februarie 2020, părţile nedepunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 26 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. şi S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimaţii-pârâţi B., UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, D. S.A. şi E. şi a acordat termen la data de 2 iulie 2020, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. şi S.C. F. S.R.L. sunt fondate şi vor fi admise, pentru următoarele considerente:

Recursul recurentei-pârâte S.C. F. S.R.L. s-a întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., conţinând critici explicite prin raportare la textele de lege pe care se fundamentează atât cererea de chemare în judecată modificată şi precizată de către reclamantă, cât şi sentinţa tribunalului şi decizia instanţei de apel, în lumina particularităţilor speţei şi a corectei aplicări şi interpretări a normelor de drept procesual şi material incidente în cauză.

Astfel, cu întâietate, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile formulate sub aspectul unei incorecte dezlegări dată de prima instanţă şi ulterior de către instanţa de apel cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L., excepţie invocată în termen în faţa tribunalului, asupra căreia nu s-a acordat cuvântul părţilor, şi care a fost soluţionată în mod nelegal prin sentinţa apelată, iar apoi prin decizia recurată.

Instanţa de apel consideră, pe de o parte, că întâmpinarea depusă de către această pârâtă, sub semnătura reprezentantului societăţii, în faţa primei instanţe, şi conţinând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, nu trebuia avută în vedere deoarece nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a semnatarului întâmpinării, iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, consfinţeşte dezlegarea pe care tribunalul o dă totuşi excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L. şi pe care instanţa a omis să o pună în discuţia părţilor, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă din dosarul tribunalului.

Se mai observă că prima instanţă a examinat întâmpinarea pârâtei, ca act procedural prin care societatea s-a apărat în fapt şi în drept faţă de cererea de chemare în judecată, şi că instanţa de apel s-a referit la o pretinsă lipsă a calităţii de reprezentant al semnatarului întâmpinării, pentru a justifica motivul pentru care excepţia din întâmpinare nu a fost pusă în discuţia părţilor de către tribunal. Această menţiune din considerentele deciziei recurate contravine situaţiei desprinsă din dosarul tribunalului, dosar în care nu s-a invocat şi dezbătut excepţia lipsei calităţii de reprezentant, aşa încât instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 205, art. 231 şi urm. şi a art. 245-248 din C. proc. civ.

În continuare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L. a primit o greşită dezlegare din partea instanţelor de judecată, din perspectiva art. 1373 din C. civ.

Potrivit textului de lege enunţat, şi care reglementează răspunderea comitenţilor pentru prepuşi: "comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate" (alin. (1).

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altora (alin. (2).

În lumina acestor prevederi legale, se observă că reclamanta căreia îi revenea sarcina probei, în vederea justificării pretenţiilor deduse judecăţii, l-a chemat iniţial în judecată pe numitul B. despre care a susţinut că se face responsabil de executarea lucrărilor în urma cărora s-a produs ruptura conductei, din satul Golenti, str. x, Municipiul Calafat. După administrarea de probe, inclusiv a unui raport de expertiză tehnică, în faţa primei instanţe, reclamanta îşi modifică iar acţiunea precizată şi se ia act de această modificare, fără ca tribunalul să examineze prevederile art. 204 din C. proc. civ., sens în care îl cheamă în judecată pe numitul E. care ar fi produs avarierea conductei de apă şi care era angajat de S.C. C. S.R.L., executantul lucrărilor cunoscute drept "Extindere sisteme alimentare cu apă Golenti Basarabi".

Din Nota de constatare a defecţiunilor la reţeaua de apă, încheiată la 15 februarie 2016, reiese că actul constatator al avariei s-a întocmit în prezenţa reprezentantului antreprenorului, şi-anume în prezenţa reprezentantului S.C. C. S.R.L., iar din celelalte probe administrate în dosar a rezultat că pârâtul E. a agăţat cu miniexcavatorul ce realiza săpături pentru montarea unui cămin apometru, sub supravegherea S.C. C. S.R.L., căminul situat lângă conducta de apă DN 25 mm existentă, fiind smulsă din conectorul DN25 mm.

Intimata-reclamantă nu contestă calitatea de antreprenor a S.C. C. S.R.L. dar consideră că recurenta S.C. F. S.R.L. ar trebui să facă dovezi sub aspectul calităţii procesuale pasive a deserventului E., pe care intimata îl consideră angajatul recurentei.

Deşi reclamantei îi revenea sarcina de a justifica, pe tot parcursul procesului, calitatea procesuală pasivă a celor pe care i-a chemat în judecată, cum reiese şi din dispoziţiile care reglementează judecata în faţa primei instanţe, din actele dosarului s-a putut desprinde fără echivoc faptul că numitul E. executa lucrările de extindere sisteme alimentare cu apă Golenti, lucrări pentru care, la cererea S.C. C. S.R.L., Primăria Municipiului Calafat a emis permisul de spargere nr. 1 din 2016. De altfel, toate actele relevante de constatare a avariei s-au întocmit în prezenţa reprezentantului S.C. C. S.R.L. care a şi întocmit ulterior o notă de avizare daună, în dosarul de daună x, pentru a fi despăgubit din cauza riscului produs, de către asigurătorul său D. S.A..

În atare situaţie apar ca fondate criticile recurentei S.C. F. S.R.L. sub aspectul greşitei dezlegări pe care o dă instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. F. S.R.L., excepţie reiterată în motivele de apel şi despre care s-a susţinut că a fost nelegal soluţionată de către prima instanţă, prin raportare la textele de lege care consacră răspunderea comitenţilor pentru prepuşi.

Sub aspectul criticilor vizând nesocotirea de către instanţa de apel a prevederilor referitoare la litisconsorţiul procesual pasiv obligatoriu, precizat de către reclamantă în faţa tribunalului, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea lor în mod distinct, ele având un caracter subsidiar celor anterior analizate care conduc la admiterea recursului pârâtei.

În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârâta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. Craiova împotriva deciziei instanţei de apel, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. (în cuprinsul cererii de recurs neîntâlnindu-se critici din perspectiva art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., text de lege indicat formal la sfârşitul recursului), prin care se susţine că în mod nelegal a fost dezlegată excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, invocată în termen în faţa primei instanţe şi reiterată cu ocazia apelării hotărârii tribunalului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin precizarea acţiunii sale de la termenul de judecată din 29 iunie 2016, reclamanta A. a solicitat primei instanţe obligarea în solidar a tuturor pârâţilor indicaţi în cererea de chemare în judecată precizată, printre care se numără şi Compania de Apă Oltenia, la plata de despăgubiri rezultate din fapta ilicită constând în smulgerea unei conducte de apă de către numitul B..

În cuprinsul acelei precizări de acţiune, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată faţă de recurenta-pârâtă pe prevederile art. 1373 din C. civ. referitoare la răspunderea comitenţilor faţă de prepuşi dar şi pe dispoziţiile art. 1376-1377 din C. civ. care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. În motivarea acţiunii sale, reclamanta s-a referit generic la obligaţiile care revin operatorilor sistemelor de alimentare cu apă şi a apreciat că în virtutea calităţii acestei pârâte de "operator" se poate antrena pe un temei sau altul răspunderea ei solidară, alături de toţi ceilalţi pârâţi din proces.

Nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au analizat susţinerile recurentei-pârâte sub aspectul predării amplasamentului şi reţelei cu apă, incluzând partea de conductă avariată, către S.C. C. S.R.L., considerând suficient să indice actele normative care se referă la gestiunea serviciilor de utilităţi publice şi la operatorii care prestează serviciile de utilităţi publice, cu toate că răspunderea pentru fapta altuia indicată de către reclamantă în cuprinsul acţiunii precizate nu putea atrage răspunderea solidară a tuturor pârâţilor indicaţi în proces, numitul E. (amintit ulterior în proces alături de B.) deţinând calitatea de prepus în raport cu un singur comitent, cum rezultă din dosar, iar, pe de altă parte, în cadrul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri, indicată ca al doilea temei de drept de către reclamantă era imperios necesar a se cerceta cine avea paza conductei avariate, şi cum se putea antrena deopotrivă răspunderea solidară pe baza art. 1376-1377 din C. civ. a tuturor pârâţilor din dosar.

Procedând în maniera contestată de mai sus, instanţele judecătoreşti au dat o dezlegare greşită excepţiei evocate anterior, aşa încât, Înalta Curte constată că şi recursul declarat de pârâta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. este fondat şi urmează a fi admis.

Pentru toate considerentele prezentate, având în vedere şi textele de lege invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite ambele recursuri iar în temeiul art. 497 din C. proc. civ. va casa decizia atacată, cu consecinţa rejudecării pricinii de către instanţa de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. şi S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimaţii-pârâţi B., UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, D. S.A. şi E..

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.