Cassation annulled for generic invocation of contractual liability without developing illegality grounds under Art. 488 CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal filed by the claimant, leaving the appellate decision that dismissed the claim intact. The dispute concerned a civil contractual liability action against a water utility provider, where the claimant sought to invalidate an invoice based on the argument that the defendant's improper installation of a seal on a bypass valve influenced water consumption readings and constituted a breach of the supply contract. Although the lower courts had rejected the claim as unfounded after establishing a negative conflict of competence, the High Court found the cassation appeal procedurally null and void because the appellant invoked the ground of erroneous application of civil law material norms in a generic and formal manner, failing to provide the legally required specific argumentation and development of illegality. Relying on Articles 486(1)(d), 488, and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the appellant’s complaints amounted to an impermissible re-evaluation of facts and evidence rather than valid legal critique, resulting in the annulment of the appeal with no further avenue of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1350 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 329 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ; Cassation annulled for generic invocation of contractual liability without developing illegality grounds under Art. 488 CPC: , au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ. şi art. 13 alin. (1) din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare pentru persoane juridice nr. x/06.09.2010.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- constatarea încălcării de către pârâtă a prevederilor contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare pentru persoane juridice nr. x/06.09.2010, anularea facturii nr. x/09.10.2017 şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 204.273,80 RON.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ. şi art. 13 alin. (1) din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare pentru persoane juridice nr. x/06.09.2010.
Prin sentinţa nr. 50/04.06.2018 Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.
Tribunalul Mureş, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 962/21.09.2018, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia Civilă şi Tribunalul Specializat Mureş şi a trimis dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 576/CF/30.10.2018, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.
Cauza a fost reînregistrată la 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub nr. x/2018*.
Prin încheierea din 10 decembrie 2018 Tribunalul Specializat Mureş a încuviinţat pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu interogatoriul reclamantei propusă de către pârâtă şi s-au dispus măsurile necesare în vederea administrării probelor încuviinţate.
Prin sentinţa nr. 17/11.03.2019, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 10.12.2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 329/A/26.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 11 noiembrie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 329/A/26.09.2019, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Subsumat acestui motiv recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material referitoare la răspunderea civilă contractuală, respectiv art. 1350 C. civ.
Sub acest aspect, s-a arătat că instanţa a constatat, ca urmare a recunoaşterii de către pârâtă, că sigiliul aplicat asupra robinetului de la by pass a fost montat necorespunzător de angajaţii B. S.A., însă aceeaşi instanţă a respins acţiunea, apreciind, în final, că nu a avut loc o încălcare a dispoziţiilor contractuale de către pârâtă.
În opinia recurentei, această soluţie este eronată, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că influenţarea consumului de apă s-a realizat ca urmare a acţiunii pârâtei, care a montat greşit sigiliul pe contoarele de apă.
A arătat că interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material se datorează pronunţării soluţiei pe baza unei prezumţii judiciare eronate şi nefondate. Mai exact, a susţinut că prezumţia instanţei bazată pe simplul fapt că acţiunea de montare greşită a sigiliului nu putea conduce prin ea însăşi la producerea rezultatului şi că singura parte interesată în manipularea consumului de apă ar fi fost reclamanta, nu poate fi primită.
Recurenta-reclamantă consideră că instanţa nu a avut la bază suficiente date pentru a stabili în acest mod o prezumţie, în sensul realizării unui consum fraudulos, motiv pentru care a înţeles să invoce dispoziţiile art. 329 C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins".
Mai mult, a relevat faptul că de la data montării sigiliului şi până la 2 august 2017, când a avut loc controlul realizat de către angajaţii pârâtei, nu a avut acces la contoare decât reprezentanţii S.C. B. S.A., astfel încât o eventuală manipulare a contoarelor de către societatea reclamantă este vădit exclusă, deoarece reprezentanţii acesteia nu au pătruns niciodată în cămin.
Recurenta a mai susţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru a opera prezumţia judiciară, deoarece un interes în manipularea contoarelor avea pârâta S.C. B. S.A., aceasta fiind cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, respectiv obligaţia de a instala în mod corect sistemul de înregistrare a consumului şi de a verifica periodic buna lui funcţionare, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare pentru persoane juridice nr. x din 06.09.2010.
Pentru aceste argumente, recurenta a apreciat că instanţa a constatat, în mod greşit, că nu există o încălcare a prevederilor contractului anterior menţionat.
Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii sale contractuale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 28.01.2020 recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă contractuală.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a propus anularea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.
Prin încheierea din 25 martie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că se impune respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât a argumentat juridic nelegalitatea invocată prin indicarea dispoziţiilor legale încălcate.
Intimata-pârâtă a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului.
Ulterior, s-a fixat termen la 1 iulie 2020 pentru examinarea recursului.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat trebuie să se arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate.
Din analiza argumentelor expuse de societatea recurentă în cuprinsul cererii de recurs se constată că nu pot fi desprinse greşelile identificate şi imputate instanţei, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat generic şi formal.
Astfel, în motivarea recursului se invocă faptul că instanţa a respins acţiunea promovată de reclamantă, reţinându-se, în mod greşit, că pârâta nu a încălcat dispoziţiile contractuale, deşi, din probele administrate în cauză a rezultat că influenţarea consumului de apă s-a realizat ca urmare a acţiunii pârâtei, care a montat greşit sigiliul pe contoarele de apă.
Or, nu se poate considera că aceste afirmaţii ale recurentei reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori aplicate greşit de către instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.
În realitate, sub aparenţa aplicării eronate a dispoziţiilor din C. civ. referitoare la răspunderea civilă contractuală, recurenta invocă împrejurarea că instanţa de apel a reţinut greşit situaţia de fapt cu privire la culpa intimatei, având în vedere că angajaţii acesteia au montat defectuos sigiliul aplicat asupra robinetului de la by pass, care a influenţat consumul de apă. Totodată, recurenta evocă o greşită evaluare a probatoriului administrat, cu referire la prezumţia judiciară, urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.
Toate aceste împrejurări reprezintă critici de netemeinicie care nu pot fi cenzurate în cadrul controlului de nelegalitate.
Înalta Curte reaminteşte că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.
Motivarea recursului nu înseamnă doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
În speţă, criticile formulate nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi act normativ şi nici nu au fost identificate alte motive de ordine publică ce ar putea fi invocate, din oficiu, de către instanţă.
Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 329/A/26.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.