Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1223/2020 AI generated

Cassation inadmissible in social security disputes where appellate judgments are definitively barred by pension law

Case Number Decizia nr. 1223/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on cassation filed by the plaintiff, leaving the appellate court's rejection of the claim final and in force. The dispute concerned a civil action for moral damages, valued at 50,000 euros, allegedly sustained due to the issuance of a reduced anticipatory partial pension and the subsequent delay in granting a regular old-age pension. The decisive legal basis for the inadmissibility ruling was the principle of legality of remedies and specific statutory exclusions: under Article 483 of the Civil Procedure Code and Article 155 of the Public Pensions System Law, judgments in social security disputes rendered by courts of appeal are definitive and not subject to cassation appeal, thereby barring the higher court from examining the merits.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Cassation inadmissible in social security disputes where appellate judgments are definitively barred by pension law: Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Keywords

AI generated
social security disputes partial pension social security civil judgment issuance of securities seizure of pension benefits

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, în data de 21.03.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA la plata de daune morale în sumă de 50.000 euro, pentru prejudiciul cauzat prin acordarea unei pensii anticipate parţiale într-un cuantum mult redus faţă de cel legal datorat, iar ulterior prin amânarea acordării pensiei pentru limită de vârstă.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin încheierea din data de 06 iunie 2018, a respins excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I Civilă a Tribunalului Dâmboviţa şi a acordat termen la data de 12.09.2018, la completul de judecată C5 LM.

Prin sentinţa civilă nr. 1514 din data de 26 septembrie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea având ca obiect "asigurări sociale-daune morale", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 265 din 07 februarie 2019, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă din 6 iunie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1514, pronunţată la data de 26 septembrie 2018 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA.

Împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 1 iulie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale, având în vedere faptul că reclamantul are calitatea de pensionar, iar în justificarea solicitării daunelor morale acesta face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată are ca obiect daune morale, iar aceste drepturi derivă din Legea nr. 263/2010, care la art. 153 lit. f) şi g) prevede că:

"Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale."

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia nr. 265 din 07 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi ce derivă din Legea nr. 263/2010, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.