Cassation appeal annulled as untimbrated in supplementary construction works dispute, leaving lower court dismissal in force

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2.897.760.95 Ron reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare executate de către A. şi neachitate de pârâtă, la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data achitării integrale a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare, cu plata cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 520 din 15 februarie 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 21.130,12 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 2436 din 04 decembrie 2018 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 520 din 15 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 13.860,23 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

B. S.R.L. a formulat întâmpinare şi recurs incident, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului formulat de reclamanta A., ca efect al admiterii excepţiei de netimbrare, excepţiei de tardivitate, respectiv excepţiei inadmisibilităţii, iar în subsidiar, ca nefondat.

Totodată, a solicitat admiterea recursului incident, în sensul cenzurării considerentelor prin care instanţa de apel a reţinut că notificarea terminării lucrărilor de către executant nu ar fi o condiţie prealabilă sine qua non întrunirii comisiei de recepţie, respectiv că reclamanta ar fi suferit un prejudiciu în executarea contractului datorat atitudinii sale contractuale imprudente.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul principal este inadmisibil deoarece nu conţine motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursurilor la 1 iulie 2020.

În ceea ce priveşte recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A., analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se reţin următoarele:

La termenul din 1 iulie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., completul de filtru a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru, excepţie care primează întrucât vizează legala sesizare a instanţei.

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligaţie legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri sau, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresa emisă la data de 12 iunie 2019 s-a comunicat recurentei-reclamante A., potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 16.291,30 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 şi de a preciza cuantumul dobânzii legale aferente sumei de 2.897.760,98 RON, calculată până la data declarării recursului, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din adresă şi raport, acte ce au fost comunicate recurentei la 19 iunie 2019, respectiv 3 aprilie 2020, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de la 1 iulie 2020, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului principal declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., având în vedere caracterul accesoriu al acestei căi de atac în raport cu recursul principal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 491 coroborate cu cele ale art. 472 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.