Loss of interest in cassation appeal against interlocutory suspension order after final appellate resolution

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 25.11.2013, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte veniturile suplimentare realizate în perioada 21.03.1987-1.08.1989.

Prin sentinţa nr. 9117/06.12.2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti - sectia a VIII-a şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.01.2019, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte cererea privind pe reclamantul A., a obligat pârâta S.C. C. S.A. să elibereze reclamantului o adeverinţă care să ateste veniturile suplimentare realizate în perioada 12.03.1987-01.08.1989 şi a respins cererea formulată împotriva pârâtei S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel S.C. C. S.A., ce a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe parcursul soluţionării apelului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din data de 1 octombrie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 1 octombrie 2019, A. a formulat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, avocatul D., în calitate de apărător ales al recurentului, susţine că nu s-a putut prezenta în timp util la termenul din 1.10.2019, întrucât la acea dată a avut un dosar penal nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, unde s-au audiat martori. Precizează că a încheiat contractul de asistenţă juridică cu recurentul la data de 30.09.2019.

Întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare în faţa instanţei de apel, solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate şi reluarea judecăţii de către instanţa de apel.

Intimata S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului întrucât aspectele învederate de apărătorul recurentului nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, a învederat faptul că, la data de 26.11.2019, curtea de apel a încuviinţat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de S.C. C. S.A. şi a acordat termen la 14.01.2020 pentru administrarea de probatorii, motiv pentru care consideră că recursul a rămas fără obiect, depunând înscrisuri în acest sens.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 1 iulie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 26 noiembrie 2019, a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile art. 415 C. proc. civ.

De asemenea, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2020, prin decizia civilă nr. 54, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a soluţionat definitiv apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 543 din 22 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii dosarului.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 26 noiembrie 2019, când instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluţionată definitiv la 14 ianuarie 2020.

Astfel, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii de recurs promovate de recurent ca rămasă fără interes.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentului, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 01 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 01 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.