Lack of basis for judicial supervision release: preventive detention justified by concrete danger to public order and execution of severe prison sentence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 571/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție cererea de liberare sub control judiciar formulată de apelantul inculpat H.H. (S.A.A.).

Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și impun menținerea acestei măsuri, instanța a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.

În termen legal, inculpatul H.H. (S.A.A.) a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia și punerea sa deîndată în libertate, susținând că a executat deja aproximativ o treime din pedeapsă, este căsătorit și are un copil minor în întreținere.

Totodată, a invocat și nulitatea mandatului de arestare, întrucât i s-au emis două mandate pentru aceeași faptă, în același dosar pe ambele nume, iar în prezent stă arestat ilegal, întrucât nu i-a mai fost prelungit cel emis pe numele său real, respectiv S.A.A.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 1602 și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 30 noiembrie 2004, a constatat că, față de dispozițiile art. 1602 C. proc. pen., având în vedere că prin sentința penală nr. 1314, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpatul H.H. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv fals privind identitatea și deținere de precursori, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberarea sub control judiciar formulată de inculpat.

Ca atare, încheierea pronunțată la 30 noiembrie 2004 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.H. (S.A.A.) împotriva încheierii din 30 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 571/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2004.