Negative jurisdictional conflict resolved: claims against prosecutor's offices assigned to Bihor Tribunal under optional territorial competence

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 08.03.2019, sub nr. 29.11.2018, sub dosar nr. x/2018, disjunsa la data de 16.10.2019 si înregistrată sub dosar nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au solicitat obligarea pârâţilor, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a dobânzilor stabilite prin titluri executorii, până la remedierea stării de fapt, sume actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plătii efective si a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate şi în continuare, pentru viitor, până la data plăţii efective.

Tribunalul Bihor, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 1034/LM/2019 din 06.11.2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş.

În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. privind competenţa facultativă şi că având în vedere că reclamanţii au calitatea de grefieri, grefier şef şi grefier arhivar - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin Decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiş.

Tribunalul Timiş, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 144/PI din 27 februarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulata de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timis, în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul de competenţă între şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii la data formulării acţiunii deţineau calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, astfel ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) si 3 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reţinut că Decizia nr. 290/2019 a Curţii Constituţionale producea efecte la data înregistrării acţiunii la instanţă în ce priveşte dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care vizau neconstituţionalitatea textului privind competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, astfel ca acest text de lege în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 nu mai putea constitui temeiul desesizării unei instanţe care a fost legal investita ca urmare a constatării neconstituţionalităţii textului de lege care stabilea competenta teritoriala a cererii formulată de reclamanţi.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor, secţia I civilă şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind unele drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii la data sesizării instanţei erau grefieri care îşi desfăşurau activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, iar printre pârâţi figurează atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, fiind dedus judecăţii un conflict individual de muncă.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât şi instanţa de judecată, calitatea de parte în proces a Parchetului de pe lângă de Curtea Apel Timişoara cât şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş determină incidenţa acestor dispoziţii legale, care reglementează competenţa teritorială facultativă.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bihor, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, pârâţi în prezenta cauză.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Bihor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.,.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.