Recalculation of military pension barred from cassation appeal by legal exclusion of social security disputes from extra-ordinary remedies

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş - Serviciul Financiar Contabil, solicitând instanţei să dispună recalcularea pensiei militare stabilită prin Decizia nr. 13394 din 21.04.2017, în raport cu legislaţia aplicabilă în materie de drepturi salariale în vigoare la data de 01.01.2016.

Prin cererea depusă la dosar în data de 29.08.2017, reclamantul înţelege să-şi completeze cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces şi daune morale în valoare de 10.000 RON pentru stresul ce i-a fost creat şi pentru neglijenţa de care a dat dovadă pârâta la recalcularea şi reactualizarea pensiei militare de stat, motiv pentru care a fost nevoit să se adreseze instanţei cu această cerere.

La data de 25.10.2017 reclamantul a depus cerere de chemare în judecată a altor persoane prin care a chemat în judecată şi Comisia de Contestaţii Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, susţinând că această instituţie nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, refuzând să constate abuzurile săvârşite şi prejudiciul pe care i l-a creat IPJ Maramureş şi Casa de Pensii Sectorială a MAI Bucureşti. Contestaţia i-a fost respinsă fără motive plauzibile şi fără să fie analizate ilegalităţile şi abuzurile arătate.

Totodată, a depus răspuns şi la întâmpinarea formulată de Casa de Pensii Sectorială a M. A. I. Bucureşti, prin care a solicitat, printre altele, daune morale în valoare de 20.000,00 RON din partea Casei de Pensii Sectorială a M.A.I. Bucureşti, existând raport de cauzalitate, între prejudiciul creat prin diminuarea pensiei şi fapta pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 2 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2017 s-a respins contestaţia formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, reprezentat prin Direcţia Generală Juridică şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI MARAMUREŞ, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 02.03.2018 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, fiind menţinută sentinţa apelată.

Împotriva deciziei civile nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs solicitând, în sinteză, anularea Deciziei de pensie nr. x din 27.04.2017 şi a buletinului de calcul Anexa 1B, care sunt întocmite şi actualizate la nivelul anului 31.12.2009, sunt incompatibile cu Legea 223/2015 şi Ordinul Comun privind procedura de actualizare; emiterea unei noi decizii de pensie şi a unui buletin de calcul în baza Legii 223/2015 şi a ordinului comun cu respectarea art. 11, 12 şi următoarele, cu elementele ce intră în calculul pensiei echivalate la nivelul anului 01.01.2016; repunerea în drepturile legale cuvenite începând cu data de 01.01.2016, când a intrat în vigoare Legea 223/2015, atribuindu-i diferenţa drepturilor de pensie retroactiv începând cu data de 01.01.2016 şi până în prezent; totodată, a solicitat contravaloarea expertizei de 5.000 RON existentă la dosar şi cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimaţii-pârâţi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş şi Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 245 şi următoarele C. proc. civ. raportat la art. 483, art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 100, 101 şi 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, respingerea recursului ca inadmisibil.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 15 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului şi menţinerea în tot a deciziei civile nr. 1104/A/2017 pronunţată de Curtea de Apel a Cluj ca legală şi temeinică.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, la 12 martie 2019, prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi a arătat că Direcţia Generală Juridică a Ministerului Afacerilor Interne a invocat inadmisibilitatea recursului menţionând art. 100, art. 101, art. 103 din Legea nr. 223/2015, dar omiţând prevederile art. 104 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, recurentul-reclamant a arătat că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din C. proc. civ. precizează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curţilor de Apel şi altor hotărâri prevăzute de lege, fapt pentru care recursul a fost legal declarat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 03 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurentul - reclamant A. şi intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au depus puncte de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care recurentul-reclamant a reiterat motivele prezentate în cererea de recurs, iar intimata-pârâtă

a apreciat că prin raport s-a constatat în mod corect că hotărârea atacată este definitivă şi soluţia preconizată este de respingere a recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 02.03.2018 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. x/2017 într-un litigiu privind asigurările sociale, având ca obiect recalcularea pensiei militare.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Aşa fiind, în litigiile privind asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul -reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.