Land sanitation contractor awarded €334,259.68 in restitution from territorial unit; reciprocal royalty claim upheld; cassation appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la data de 06.04.207 şi înregistrată sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, a formulat acţiune pentru îmbogăţirea fără justă cauză şi a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 448.016 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de salubrizare a terenului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x x, lot. 2, înscris în CF nr. x, sumă rezultată ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de către prezentul litigiu, respectiv taxa judiciara de timbru şi onorariu de avocat.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile articolului 1345 din C. civ., precum şi în baza tuturor normelor indicate în cerere.

Pe cale reconvenţionala, pârâta UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin, în temeiul art. 209 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata valorii redevenţei pentru terenul concesionat potrivit contractului nr. x/2015 la care se adaugă penalităţi de întârziere de 1% pe luna sau fracţie de lună calculate de la data scadentei, respectiv 31 martie 2017 şi până la data plăţii efective.

Pârâta SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii; pe cale reconvenţională a solicitat compensarea, în situaţia în care se va considera că are un debit către reclamantă.

Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 29 din 21.05.2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ, respingând acţiunea formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR la plata către reclamantă a sumei de 334.259,68 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de salubrizare a terenului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x x, înscris în CF nr. x; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, fiind obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 118.754 RON, reprezentând redevenţa neachitată şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 27.09.2017 şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ şi a fost obligată pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN, la plata către reclamantă a sumei de 14.366,22 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi de către pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR împotriva sentinţei nr. 29 din 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.

Împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a formulat recurs pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, indicând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după expunerea parcursului procesual al cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, s-a susţinut că, în funcţie de motivele de apel pe care le-a invocat, instanţa de apel trebuia să se raporteze la prevederile contractuale referitoare la starea în care ar fi trebuit să se prezinte terenul în momentul predării în vederea utilizării acestuia pentru a realiza obiectivul contractului de concesiune de lucrări nr. 63/2015.

S-a susţinut că instanţa de apel a încălcat art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul având putere de lege între părţi, astfel că instanţa este ţinută să respecte prevederile menţionate şi să soluţioneze cauza raportat la aceste dispoziţii.

Recurenta-pârâtă a arătat că, prin motivele de apel, a învederat instanţei faptul că art. 8 alin. (1) lit. b) din contractul nr. x/2015 din 02.12.2015 (la care a făcut trimitere şi intimata) atestă că terenul trebuia predat la cota terenului natural, astfel încât nu erau necesare lucrări pentru aducerea sa la cota 0.00, fiind necesar să fie curăţate doar gunoaiele fără efectuarea unor alte operaţiuni invocate de reclamantă ca pretins efectuate (spart betoane, cărat betoane, etc.) fiind evident faptul că lucrările mai sus menţionate nu aveau corespondent în obligaţiile contractuale asumate. Mai mult, aceste lucrări nu au fost confirmate de situaţiile de lucrări.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, în situaţia în care între părţile contractante s-a stabilit obligaţia de a preda terenul la cota 0.00 (neexistând în sarcina sa obligaţia de a înlătura şi materialul de beton), nu a fost încălcată o obligaţie contractuală, art. 8 alin. (1) lit. b) din contract specificând clar care ar fi trebuit să fie starea terenului în momentul predării.

Soluţionând litigiul cu ignorarea prevederilor contractuale stabilite de către părţi, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ., aceasta fiind ţinută să respecte efectele acestuia, s-a mai susţinut.

Recurenta-pârâtă a arătat că are forţă obligatorie contractul şi în raport cu instanţa de judecată, care nu este în drept să-i modifice conţinutul or să analizeze temeinicia cererii de chemare în judecată cu ignorarea prevederilor contractuale, şi, de aceea, instanţa învestită cu soluţionarea unui litigiu ce a rezultat ca urmare a executării unui contract, este obligată să ia în considerare care au fost drepturile şi obligaţiile stabilite în sarcina părţilor pentru a putea stabili dacă a existat un prejudiciu.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că, în ce priveşte obligaţiile stabilite prin contractul de concesiune nr. x/02.12.2015, se remarcă faptul că instanţa de apel a pronunţat soluţia fără a lua în considerare că lucrările executate au caracter extracontractual, nefiind un rezultat al acordului de voinţă dintre părţi.

Drept urmare, sumele pretinse de către intimată nu sunt justificate, mai ales în situaţia în care conform procesului-verbal din 27.04.2016, însuşit de intimată, trebuia emis deviz de către apelanta-reclamanta pentru a sta la baza situaţiilor de lucrări, situaţii care sa fie confirmate de UAT Dr. Tr. Severin pentru a se emite in mod valabil factura fiscala de către aceasta.

Într-o altă critică recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a soluţionat pricina cu ignorarea condiţiilor de admisibilitate pentru acţiunea de restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C. civ.

Intimata a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale actio de in rem verso, având în vedere faptul că în scopul realizărilor lucrărilor prevăzute prin contractul de concesiune de lucrări, a depus eforturi financiare care au condus la o diminuare a patrimoniului, existând o îmbogăţire în patrimoniul pârâtei prin stingerea unui element de pasiv, respectiv obligaţia de a salubriza terenul anterior predării sale, a arătat recurenta-pârâtă.

Or, a considerat recurenta, această condiţie nu este îndeplinită, având în vedere că în sarcina sa nu exista această obligaţie. Art. 8 alin. (1) lit. b) din contractul nr. x/2015 din 02.12.2015 atestă faptul că terenul trebuia predat la cota terenului natural, astfel încât nu erau necesare lucrări pentru aducerea sa la cota 0.00. Cum nu exista însă o obligaţie în sarcina sa, nu există nici pretinsa îmbogăţire la care se raportează intimata, în susţinerea acţiunii în restituire bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi instanţa de apel a reţinut care sunt condiţiile de admisibilitate a acţiunii în restituire bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză, a omis să se pronunţe asupra inadmisibilităţii acţiunii, cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează îmbogăţirea fără justă cauză.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin notele scrise depuse la dosar intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 octombrie 2019 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 08 octombrie 2019.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi a acordat termen la data de 2 aprilie 2020, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din data de 2 aprilie 2020 s-a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (6) sin Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţa, ulterior cauza fiind repusă pe rol ca urmare a încetării efectelor stării de urgenţă.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta-pârâtă a invocat faptul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ. şi a ignorat condiţiile de admisibilitate pentru acţiunea de restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C. civ.

Înalta Curte, observă că trimiterea la aceste dispoziţii legale a fost făcută în scopul de a repune în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi reanalizată de instanţa de apel.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că a realizat lucrări de salubrizare a terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune încheiat între reclamantă şi pârâtă.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe îmbogăţirea fără justă cauză, fiind invocate prevederile art. 1345 C. civ.

Prin situaţia de fapt prezentată s-a afirmat că există o mărire a patrimoniului pârâtei şi o scădere a patrimoniului reclamantei, între acestea două existând o legătură de cauzalitate.

Acesta fiind cadrul de reglementare trasat prin temeiul de drept pe care s-a întemeiat acţiunea, instanţa de control judiciar a avut a analiza, cu prioritate, în cadrul examenului de legalitate a sentinţei apelate, în raport de motivele de apel invocate, caracterul licit al faptului juridic invocat prin cererea de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, instanţa a avut a se pronunţa mai întâi, în ce măsură situaţia de fapt invocată de reclamantă în susţinerea cererii sale constituie un fapt juridic licit sau nu, pentru a putea trece, ulterior, la analiza pe fond a condiţiilor materiale şi juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză.

În analiza liceităţii faptului juridic instanţa de control judiciar s-a raportat în mod corect la calitatea părţilor avută la momentul naşterii raportului juridic şi la obiectul acestuia reţinând în mod judicios că potrivit art. 8.1 lit. b) din contract, se prevede că terenul va fi predat concesionarului salubrizat, fără straturi de deşeuri existente pe suprafaţa acestuia şi liber de sarcini, după cum art. 8.2 stipulează că Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin va asigura transferul drepturilor de exploatare către concesionar, ceea ce evidenţiază faptul că, persoana obligată să predea reclamantei terenul concesionat salubrizat, fără straturi de deşeuri existente pe suprafaţa acestuia şi liber de sarcini este Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin.

Din acest punct de vedere trebuie reţinut că natura raporturilor juridice a fost determinată ţinând seama de contractele de concesionare încheiate între părţi şi de clauzele acestora, cărora nu le-a fost dată o altă calificare, instanţa făcând o analiză corectă a acestora raportat la temeiul acţiunii, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 1270 C. civ.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 1345 C. civ., ci a făcut o analiză pertinentă a condiţiilor materiale privind îmbogăţirea fără justă cauză raportat la probatoriile administrate în cauză.

Argumentările recurentei-pârâte privind inexistenţa unui deviz care să stea la baza situaţiilor de lucrări şi confirmate de Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin pentru a se emite factura fiscală şi lipsa din contract a clauzei privind obligaţia de a salubriza terenul anterior predării sale, vor fi înlăturate.

Înalta Curte, reţine că aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie ce au fost avute în vedere de instanţa de apel în analiza îndeplinirii condiţiilor materiale privind îmbogăţirea fără justă cauză, confirmând reţinerile instanţei de fond că aceste documente nu erau necesare având în vedere că nu se află în situaţia existenţei unui contract între cele două părţi referitor la lucrările de salubrizare a terenului concesionat.

Cât priveşte critica referitoare la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra inadmisibilităţii acţiunii, se constată că această critică este lipsită de fundament atât timp cât această excepţie nu a fost invocată în calea de atac a apelului, astfel încât instanţa de apel nu se putea pronunţa pe o excepţie cu care nu a fost investită, iar recurenta-pârâtă a adus în discuţie această excepţie pentru prima dată în această etapă procesuală.

Se constată că prin invocarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă tinde la o reanalizare a situaţiei de fapt şi a probatoriilor administrate, ceea ce în această etapă procesuală nu este permis, având în vedere că prin recurs se urmăreşte verificarea legalităţii hotărârii, iar nu verificarea situaţiei de fapt.

În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reţine că recurenta-pârâtă s-a îndepărtat de la dispoziţiile menţionate de art. 488 punctul 8 C. proc. civ. sub aspectul conţinutului său iar prin argumentele aduse s-a cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia din apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.