Judicial sequestration appeal held inadmissible; protective order over machinery upheld

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, la 14 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat, în temeiul art. 973 alin. (1) C. proc. civ., instituirea unui sechestru judiciar asupra unor utilaje aflate în patrimoniul societăţii reclamante, prevăzute în anexa 1, până la soluţionarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului Bihor cu obiect acţiune în pretenţii şi acţiune în revendicare; în temeiul art. 976 alin. (1) C. proc. civ., numirea unui administrator sechestru care să exercite drepturile stabilite de art. 976 alin. (2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea nr. 199/LP/2019 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată de 800 RON, reprezentând onorariu avocat.

Prin Decizia nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Încheierii nr. 199/LP/2019 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă; a schimbat în tot încheierea apelată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus înfiinţarea sechestrului judiciar până la soluţionarea definitivă a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, condiţionat de plata de către reclamantă a unei cauţiuni în sumă de 10.000 RON în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei, asupra următoarelor bunuri: utilaj marca x; încărcător Frontal x; încărcător Frontal x; x; excavator x; concasor x; concasor; autobasculanta x; x; Autoutilitara x; Autoutilitara x; Autoutilitara x; x şi încărcător Frontal x şi a desemnat în calitate de administrator sechestru pe numitului C., administrator al reclamantei, căruia i-a fost încredinţată paza bunurilor sechestrate, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019; a fost obligat intimatul B. la plata sumei de 150 RON cheltuieli de judecată în favoarea părţii apelante.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâtul a declarat recurs.

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 973 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile pentru instituirea sechestrului judiciar, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei unui proces demarat împotriva pârâtului referitor la posesia utilajelor.

A arătat recurentul că, prin raportare la prevederile art. 973 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., posibilitatea de înfiinţare a măsurii referitoare la sechestrul judiciar ar putea să fie justificată de existenţa unor motive temeinice de temere a celui interesat cu privire la sustragerea, distrugerea sau alterarea de către posesorul actual a bunurilor respective. Or, recurentul consideră că, în condiţiile şi-a exercitat cu bună-credinţă mandatul de administrator pentru perioada de timp cuprinsă între data constituirii societăţii şi până în prezent, formularea unei astfel de cereri serveşte unor scopuri nelegitime.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Acţiunea are ca obiect o cerere de înfiinţare a sechestrului judiciar, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 973 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 975 alin. (4) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea "este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) şi cele ale art. 959 se aplică în mod corespunzător".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, Decizia nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.

GGC - NN