Inadmissibility of appeal against final decision on revision of social insurance pension entitlement

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, la 8 mai 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat obligarea intimatei Casa Judeţeană de Pensii Vrancea să-i recunoască îndreptăţirea la primirea unei pensii de serviciu.

Prin Sentinţa civilă nr. 562 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr. 81 din 21 februarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva Deciziei civile nr. 81 din 21 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inamisibilă, prin Decizia civilă nr. 243 din 11 aprilie 2019, pronunţată de aceeaşi curte de apel în Dosarul nr. x/2019.

A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 243 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin Decizia civilă nr. 413 din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 243 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac în conformitate cu dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât au fost încălcate prevederile art. 480 pct. 4 C. proc. civ., fiind respinsă revizuirea ca inadmisibilă, deşi nu s-a dezlegat o chestiune de drept.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Vrancea a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect Decizia civilă nr. 413 din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar art. 155 din acelaşi act normativ stabileşte că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, fiind definitive.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Cum hotărârea atacată cu revizuire este definitivă, rezultă că şi decizia instanţei de revizuire are acelaşi caracter, conform dispoziţiilor legale anterior arătate.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că Decizia civilă nr. 413 din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 413 din 12 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 413 din 12 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.

GGC - NN