Cassation appeal annulled for failure to articulate statutory grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal, effectively leaving the lower court's decision to suspend the revision proceedings in force. The dispute involved a retirement pension claimant who appealed an appellate decision that had suspended the hearing of her revision request against a final civil judgment rendered by the Pensions House of Bucharest, alleging she was unable to attend due to health reasons. The court applied Article 486 and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, ruling that the appeal was null because the appellant failed to present specific grounds of illegality (nullity) as required for a cassation appeal, and instead offered only a general dissatisfaction with the prior ruling without structuring the arguments within the statutory grounds for cassation under Article 488.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to articulate statutory grounds of illegality: În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 2 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2637 din 12 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Revizuenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, arătând că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la termen din motive de sănătate.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI nu a formulat întâmpinare.
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.
Părţile nu au prezentat puncte de vedere.
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.
În speţă, Înalta Curte constată că recurenta nu au expus nicio critică de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, nulitatea recursului intervenind când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire.
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.