Pension recalculation for supplementary income: inadmissibility of appeal against final Court of Appeal decision in social insurance disputes

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017, la data de 22.12.2017, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, cerere de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea menţiunilor din adeverinţa nr. x/14.12.2016 eliberată de S.C. B. S.A., din care reiese că în perioada 01.10.1979-01.04.1992 a beneficiat de venituri suplimentare, respectiv acord global, care au fost acordate conform legislaţiei în vigoare, respectiv în baza Legii nr. 57/1974 şi a contractelor colective de muncă la nivelul instituţiei şi din adeverinţa nr. x/31.07.2017, eliberată de S.C. C. S.A., din care reiese că în perioada 01.04.1992-01.04.2001, a beneficiat de venituri suplimentare, respectiv acord global, primă, care au fost acordate conform legislaţiei în vigoare, respectiv în baza art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 şi a contractelor colective de muncă la nivelul instituţiei; obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie, între pensia încasată şi cea la care ar fi avut dreptul, de la data când pârâta a luat la cunoştinţă de respectivele adeverinţe, respectiv 01.01.2017, pentru adeverinţa nr. x/14.12.2016 şi 01.09.2017, pentru adeverinţa nr. x/31.07.2017 şi majorată cu dobânda legală aferente acestei perioade, începând cu momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată şi până la plata efectivă, conform art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2979 din 04 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.01.2017, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare reprezentând "acord global", evidenţiate în adeverinţa nr. x/14.12.2016 emisă de S.C. B. S.A.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia recalculată conform paragrafului anterior al sentinţei şi pensia efectiv încasată, pe perioada 01.01.2017 la zi şi la plata dobânzii legale începând cu data de 22.12.2017 şi până la data plăţii efective; a fost obligată să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenita reclamantului, începând cu data de 01.09.2017, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare reprezentând "acord global" şi "prima", evidenţiate în adeverinţa nr. x/31.07.2017, emisă de C. S.A.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia recalculată conform paragrafului anterior al sentinţei şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.09.2017 la zi şi la plata dobânzii legale începând cu data de 22.12.2017 şi până la data plăţii efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, împotriva sentinţei civile nr. 2979 din 04 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat "recurs în interesul legii", motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurentul invocă dispoziţiile art. 2.502 C. civ. şi decizia de îndrumare obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6038 din 4 iulie 2013, care a statuat că dreptul său la acţiune este recunoscut de lege.

Recurentul susţine că hotărârea atacată este rezultatul unor erori, dovedite prin chiar modul eliptic de redactare a acesteia ce constă în reţinerea, eronată, de către instanţă a susţinerilor casei de pensii.

Recurentul susţine că a expus calculele pretenţiilor sale conform cu art. 194 C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 508-511 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea de la 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prealabil, faţă de modul în care recurentul a denumit calea de atac declarată în cauză, respectiv "recurs în interesul legii", raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., va califica calea de atac, ca fiind recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dipoziţiilor art. 153. alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (forma în vigoare la data introducerii cererii), tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, precum şi alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi, iar art. 155 din acelaşi act normativ stabileşte că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen fiind definitive.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va califica calea de atac declarată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca fiind recurs şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Califică calea de atac declarată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca fiind recurs.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.