Jurisdictional conflict between specialized sections: civil delictual action for personality rights not classified as "litigation with professionals" under Law 71/2011

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 31 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. pentru PUBLICAŢIA C., S.C. B. S.R.L. prin lichidator C.I.I. D., E. S.R.L. pentru PUBLICAŢIA C., F. - director al PUBLICAŢIEI C., constatarea caracterului ilicit al mai multor fapte săvârşite de pârâţi, încetarea încălcării drepturilor sale nepatrimoniale şi interzicerea încălcării pentru viitor a aceloraşi drepturi, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 252 alin. (1) lit. b) şi c) C. civ., obligarea pârâţilor la publicarea hotărârii pronunţate de către instanţă în cauza de faţă, conform prevederilor art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ., obligarea pârâţilor în solidar la plata despăgubirilor în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial ce i-a fost cauzat în cuantum de 500.000 RON în conformitate cu dispoziţiile art. 253 alin. (4) C. civ. raportate la dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., precum şi obligarea pârâţilor de a şterge postările defăimătoare datorită faptului că acestea pot fi citite oricând şi de către orice persoană care are acces la internet.

Prin sentinţa nr. 183/2019 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată faţă de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator CII D. şi a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâţilor E. S.R.L. pentru PUBLICAŢIA C. şi F. - director al PUBLICAŢIEI C..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului şi, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă la 18 iunie 2019, care, prin încheierea din 11 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată din oficiu şi a înaintat cauza privind apelul declarat de reclamantul A. spre soluţionare, secţiei a II-a Civilă a aceleiaşi instanţe, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul şi în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesioniştii".

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, din punct de vedere funcţional, competenţa unei secţii a curţii de apel decurge din repartizarea atribuţiilor stabilite între secţiile instanţei respective, Colegiul de conducere stabilind obiectele din sistemul Ecris corespunzătoare fiecărei secţii, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

În structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, I civilă şi a II-a civilă, iar prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care l-a soluţionat pe fond.

S-a mai reţinut că, prin această Hotărâre nu s-a stabilit o competenţă în funcţie de natura litigiilor, şi anume, litigii civile ori, după caz, litigii cu profesionişti, ci, pentru a înlătura deficienţa semnalată de Inspecţia Judiciară, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, s-au analizat cele două soluţii propuse în acest sens în şedinţa de colegiu şi anume, trecerea unui judecător de la secţia a II-a Civilă la secţia I Civilă, respectiv preluarea de către secţia a II-a Civilă a tuturor cauzelor cu profesionişti, optându-se pentru cea de-a doua soluţie, în sensul ca toate dosarele cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civilă, cu păstrarea numărului de judecători în secţie.

În raport de aceste aspecte şi în aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ. referitoare la noţiunea de "profesionist", se constată că determinant în stabilirea competenţei funcţionale a celor două secţii civile din cadrul acestei instanţe este criteriul ce ţine de calitatea părţilor implicate în procese, aceea de profesionist, sens în care un litigiu cu profesionist este de competenţa secţiei a II-a Civilă, chiar dacă litigiul ar avea natură civilă, atâta vreme cât obiectul său vizează acte/fapte încheiate/săvârşite în desfăşurarea activităţii comerciale, de profesionist ori decurgând dintr-o astfel de activitate, indiferent ce tribunalul a judecat în primă instanţă cauza.

S-a mai arătat că nu se pot avea în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a avut în vedere pentru adoptarea Hotărârii nr. 15/2016 echilibrarea volumului de activitate al secţiilor, iar nu delimitarea competenţei între secţii, în raport de natura civilă/cu profesionişti a cauzelor, aspect care nici nu s-ar fi putut dispune prin soluţia propusă ca alternativă, cea a trecerii unui judecător de la secţia a II-a Civilă la secţia I Civilă.

Totodată, s-a învederat că secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti nu este o secţie specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeş, în cazul căruia se aplică Decizia nr. 18/2016 a Î.C.C.J., ci tot o secţie civilă care, pe lângă alte cauze, judecă şi cauze cu profesionişti, indiferent dacă în primă instanţă au fost soluţionate de Tribunalul Specializat Argeş sau de Tribunalul Argeş, potrivit hotărârii colegiului de conducere mai sus amintită.

Mai mult, dacă s-ar analiza în concret natura litigiului dedus judecăţii, obiectul său este acţiune în răspundere delictuală prin care una dintre pârâte trebuie să răspundă, având în vedere obiectul său de activitate, pentru o faptă în directă legătură cu specificul activităţii sale comerciale (societate de presă) presupusă a fi săvârşită în cadrul acestei activităţi, aspecte în raport de care şi faţă de prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., natura litigiului este aceea a unuia cu profesionişti.

Prin încheierea din 03 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza din cadrul secţiei a II-a Civilă a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul declarat de reclamantul A. în favoarea secţiei I Civile.

Constatând apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la pronunţarea regulatorului de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a arătat că cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1349, 1357, 1358, 1373, 1381, 1382 C. civ., invocând fapta culpabilă a pârâţilor ca fiind cauza prejudiciului încercat.

Dat fiind obiectul litigiului, instanţa a apreciat că soluţionarea căii de atac este de competenţa secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Având în vedere că, în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă.

Prin urmare, stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I Civilă.

Potrivit doctrinei, stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţă materială procesuală, astfel încât, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea Colegiului anterior evocată, cât şi de interpretarea dată prin Decizia 18/2016 în soluţionarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a arătat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 76/2011.

Prin urmare, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, intrând în contradicţie cu prevederile art. 122 C. proc. civ.

Aşadar, punând în discuţie condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa de conflict a conchis că litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii de colegiu mai sus amintite.

Totodată, instanţa de conflict a reţinut că, printr-o altă decizie pronunţată în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect despăgubiri întemeiate pe răspunderea civilă delictuală şi este formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L. pentru publicaţia C., S.C. B. S.R.L. prin lichidator C.I.I. D., E. S.R.L. pentru publicaţia C., F. - director al publicaţiei C., care ar fi publicat în mass-media articole cu caracter denigrator, jignitor şi neadevărat la adresa persoanei reclamantului, provocându-i acestuia prejudicii nepatrimoniale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 72-74, art. 252-253, art. 255, art. 1349, 1357, 1358, 1373, 1381, 1382 C. civ., art. 30-31 din Constituţie, art. 10 din CEDO, Legea nr. 8/1996.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

La considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuţia "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speţă a competenţei materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În speţă, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni prin care se tinde la apărarea unor drepturi nepatrimoniale specifice personalităţii umane, ocrotite de art. 252 raportat la art. 257 din C. civ.. Această acţiune nu poate fi circumscrisă noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâţilor societăţi comerciale, cu atât mai mult cu cât autorul direct al articolelor de presă pretins denigratoare este o persoană fizică.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu este relevantă pentru determinarea secţiei competente să soluţioneze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi impun concluzia că litigiul dedus judecăţii are caracter eminamente civil.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat faptul că, în primă instanţă, pricina a fost soluţionată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, ca instanţă civilă de drept comun, iar nu de o instanţă specializată.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4), raportate la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 183/2019 din 25 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2020.