Cassation inadmissibility in social security matters due to statutory exclusion of extraordinary remedies under Article 483(2) CCP

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii Sector 2, solicitând obligarea acesteia să recalculeze drepturile de pensie de invaliditate stabilite prin decizia nr. x/10.12.2009 prin valorificarea vechimii în muncă din perioada 1990-1997 pentru care au fost plătite contribuţii de asigurări sociale la Trezoreria Sectorului 2 Bucureşti şi să-i plătească diferenţele de drepturi de pensie rezultate din recalculare, retroactiv, începând cu data emiterii deciziei, cu dobândă legală penalizatoare. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri de 100 euro pe zi pentru daunele morale provocate prin lipsa unui trai onorabil ca urmare a calculării eronate a punctajului mediu anual, precum şi despăgubirii de 100 RON pe zi pentru daunele conexe. De asemenea, a pretins recunoaşterea discriminării la care a fost supus prin nerecunoaşterea perioadelor în care a urmat cursuri de studii universitare şi postuniversitare ca stagii asimilate.

Prin sentinţa civilă nr. 11149 din data de 09.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4596 din data de 29.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a fost anulată sentinţa civilă nr. 11149 din data de 09.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele de cerere privind valorificarea perioadei armatei/concentrării, a perioadei studiilor universitare şi a perioadei 1990-1997 în raport cu sentinţa civilă nr. 6679 din data de 24.06.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 536 din data de 23.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale; au fost respinse capetele de cerere privind valorificarea perioadei armatei/concentrării, a perioadei studiilor universitare şi a perioadei 1990- 1997 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a fost respinsă în rest cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. la data de 04.08.2017, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 16.04.2018, în dosarul nr. x/2014.

La termenul de judecată din data de 17.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti a calificat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti ca fiind apel, iar nu recurs.

Prin decizia civilă nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b), alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010 şi a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale, prin care instanţa de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b), alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010 şi ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale, aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Decizia atacată în cauză are caracter definitiv, fiind pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. potrivit cu care, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În speţă, legiuitorul a exclus posibilitatea promovării căii extraordinare de atac a recursului în materia litigiilor de asigurări sociale, statuând în mod expres că în acest tip de cauze, hotărârea instanţei de fond poate fi atacată doar cu apel.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2020.