Territorial jurisdiction in labor disputes involving union claims for wage differential based on union headquarters location

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a Coflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub numărul x/24.07.2019, SINDICATUL NATIONAL AL POLITISTILOR SI VAMESILOR "PRO LEX" în calitate de reprezentant al reclamanţilor A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii ARHIVELE NAŢIONALE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN ARGEŞ, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să includă in salariu premiul anual pentru anul 2010 si sa le plătească drepturile reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate, calculate începând cu 3 ani în urmă faţă de data depunerii acţiunii, până la includerea acestui premiu în salariu, sau, în subsidiar, de la data de 29.07.2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 până la includerea acestui premiu în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenţei rezultate dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

La data de 14.08.2019, pârâta Arhivele Naţionale ale României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La data de 03.09.2019, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Argeş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, având în vedere că acţiunea a fost introdusă prin reprezentant convenţional, iar Dispoziţiile art. 10 alin. (3) prevăd competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, iar nu a reprezentantului acestuia. A invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că membrii de sindicat nominalizaţi nu sunt angajaţi ai IPJ Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 5961/29.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, prin raportare la pretenţiile deduse judecăţii, cauza are natura juridică a unui conflict individual de muncă, ce intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 266 C.Muncii, conform cu care jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale, ca atare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 269 C.Muncii, potrivit cu care cererile pentru soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Instanţa a reţinut că reclamanţii, membri de sindicat, sunt doar reprezentaţi de către sindicat fără ca acesta să aibă calitatea de reclamant iar cum reclamanţii îşi au domiciliile în circumscripţia teritorială a Tribunalului Argeş, competenţa soluţionării cererii aparţine acestei instanţe.

La data de 02.06.2020, Tribunalul Argeş a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a reţinut că în cazul de faţă calitatea de reclamant o are organizaţia sindicală, care a formulat acţiunea in numele şi pentru membrii săi.

Potrivit Deciziei nr. 1/2013, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, a fost recunoscută legitimarea procesuală activă organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, inclusiv în conflictele individuale de muncă, acţionând în calitate de reclamante.

În consecinţă, Tribunalul Argeş a reţinut că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant, motiv pentru care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Argeş, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de muncă si Asigurări sociale iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea din oficiu a soluţionării cauzei şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Tribunalul Argeş şi Tribunalul Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cauza are ca obiect drepturi salariale şi este formulată de sindicat în numele membrilor săi, astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată.

Având în vedere obiectul cauzei, Înalta Curte reţine incidenţa Deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin această decizie au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă s-a statuat că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat; în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În consecinţă, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2), se va ţine seama de sediul sindicatului reclamant.

Întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX" are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2020.