Judicial stamp payment via postal mandate: sufficiency of receipt and tax authority confirmation to cure appeal untimeliness

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 05.01.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 512.074,89 RON reprezentând garanţia de bună execuţie reţinută de la societatea C. S.R.L., radiată din evidenţele registrului comerţului, garanţie care revine reclamantului ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanţă din 06.03.2017 cu numita D., asociatul unic al societăţii C. S.R.L. şi care a fost evidenţiată cu titlu de garanţie de bună execuţie în actele contabile ale societăţii C. S.R.L. la momentul intrării acesteia în procedura insolvenţei; a sumei de 164.884,43 RON reprezentând garanţia de bună execuţie cuvenită societăţii D. în calitate de asociat unic al societăţii C. S.R.L. dobândită de reclamant printr-o cesiune de creanţă şi reprezentând garanţia de bună-execuţie aferentă sumei de 1.879.682,48 RON achitată de pârâtă către C. S.R.L. în data de 06.08.2012; a dobânzii legale, în cuantum de 6% pe an, asupra debitului de bază pretins, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi până la data achitării integrale a debitelor; cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7, art. 54, art. 133 lit. b) din Legea nr. 85/2006, art. 7, art. 31 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 273/1994, art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Prin Sentinţa civilă nr. 2807/27.09.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată, a admis excepţia prescripţiei, a respins cererea principală formulată de reclamantul A., a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia netimbrării apelului principal formulat de A., a anulat apelul principal formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 2807/27.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu B. S.R.L., ca netimbrat şi a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., ca rămas fără efect.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că măsura anulării apelului principal ca netimbrat a fost luată ca urmare a faptului că până la termenul stabilit de instanţă apelantul A. nu a depus la dosar dovada îndeplinirii mandatului de către Poşta Română.

Instanţa a mai reţinut incidenţa art. 1488 C. civ. conform căruia debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.

Împotriva Deciziei civile nr. 464A din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În temeiul acestor motive de casare, recurentul-reclamant arată că motivarea instanţei de apel este insuficientă şi confuză prin reţinerea eronată a unor motive străine de natura cauzei.

Astfel, recurentul susţine că s-a conformat întocmai adresei stabilite de instanţă şi comunicată la 25.02.2019, sens în care s-a adresat Poştei Române prin cererea depusă la Oficiul Poştal nr. 1 Târgu Mureş la data de 06.03.2019, depunând toate diligenţele necesare în vederea obţinerii dovezii privind achitarea taxei de timbru. Mai arată că s-a adresat Poştei Române la data de 06.03.2019 şi nicidecum după cele 3 luni la care instanţa face referire.

O altă critică este reprezentată de reţinerea prezumţiei relei-credinţe a recurentului argumentată pe faptul că, deşi acesta a comunicat instanţei dovada mandatului poştal şi adresele înaintate Poştei Române şi Primăriei Sectorului 4, instanţa a reţinut că prin plata cu mandat poştal nu se realizează o remitere imediată şi definitivă a sumei de bani datorate în contul beneficiarului, în sensul că expeditorul poate dispune retragerea mandatului din circuitul poştal ulterior înregistrării, înainte de achitarea către expeditor.

Procedând în acest fel, instanţa a prezumat reaua-credinţă a recurentului, în sensul că ar fi putut proceda la retragerea mandatului din circuitul poştal, în vederea eludării dispoziţiilor legale privind plata taxelor judiciare de timbru.

Având în vedere că a comunicat în termen dovada adreselor transmise către Poşta Română şi Primăria Sectorului 4, apreciază recurentul că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1488 alin. (1) şi art. 1500 C. civ., în sensul că reclamantul nu avea posibilitatea de a face în mod direct dovada virării debitului de către Poşta Română în contul Primăriei Sectorului 4, neavând posibilitatea de a solicita extras de cont, ci doar indirect prin confirmarea efectuată operaţiunii de instituţiile menţionate.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se reproşează instanţei de apel că hotărârea se întemeiază pe o prezumţie de rea-credinţă a instanţei de apel, instanţa nesocotind cele menţionate expres de art. 425 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la data de 12 decembrie 2019 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului. Totodată, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen pentru soluţionarea recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată se impune casarea deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, pentru considerente următoarele:

Prin decizia atacată instanţa de apel a anulat ca netimbrat apelul principal declarat de A. reţinând, în esenţă, faptul că acesta nu a depus la dosar, în termenul stabilit de instanţă, dovada îndeplinirii mandatului poştal, respectiv dovada executării mandatului.

Recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 488 pct. 5 arătând că instanţa a soluţionat excepţia de netimbrare a apelului reţinând în mod nefondat o prezumţie de rea credinţă a acestuia cu privire la posibilitatea retragerii mandatului din circuitul poştal, procedând astfel la o eludare a dispoziţiilor legale.

Critica este fondată.

Conform art. 488 pct. 5 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Normele care reglementează achitarea taxei judiciare de timbru sunt norme de procedură având în vedere că acestea vizează aspectele de formă ale cererii cu care este învestită instanţa, astfel că încălcarea acestora intră sub incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la aspectul achitării taxei de timbru, Înalta Curte reţine că recurentul a depus la dosarul instanţei de apel, fila x, chitanţa originală de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 50 RON aferentă Facturii nr. x/18.01.2019 emisă de Poşta Română.

Urmare dispoziţiei instanţei de apel de a depune la dosar dovada executării mandatului poştal, respectiv dovada că suma reprezentând taxa de timbru a fost virată în contul Primăriei Sector 4, recurentul a făcut demersurile necesare, la dosar fiind depusă adresa nr. I-B 103/11.03.2019 emisă de Direcţia Generală de Impozite şi Taxe, Sector 4 Bucureşti care atestă cele solicitate de instanţă.

Având în vedere că recurentul a făcut dovada îndeplinirii mandatului de către Posta Română decizia atacată este greşită, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 464 A din 13 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 464 A din 13 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2020.

GGC - NN