Insolvency opening decision finality triggering automatic termination of civil restitution action under Law 85/2014

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 30 decembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 euro echivalent în RON (respectiv suma de 2.237.400 RON la data de 24 decembrie 2014) cu titlu de restituire avans, achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 24 februarie 2010, şi la plata dobânzii legale, calculată la valoarea avansului stabilit în euro, dobândă aferentă perioadei cuprinse între data încheierii antecontractului, respectiv data de 24 februarie 2010, şi data restituirii sumei plătite cu titlu de avans, sumă care la data de 24 decembrie 2012 este în valoare de 145.000 Euro, respectiv suma de 648.179 RON la cursul din data de 24 decembrie 2014.

Prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 a fost disjunsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi dispusă formarea unui nou dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 656 din 4 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., fiind obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 500.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă şi a dobânzii legale, calculată la valoarea debitului principal în euro, pentru perioada cuprinsă între data de 24 februarie 2010 şi data achitării debitului principal (dobânda care este in cuantum de 145.000 euro la data introducerii acţiunii), totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 36.071 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2016, pârâta B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1329/A din 12 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 4 februarie 2016 şi a încheierii din 21 ianuarie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.; a fost schimbată în parte sentinţa atacată şi a fost obligată pârâta B. S.A. la plata dobânzii legale aferente debitului principal, pentru perioada 24.02.2010- 30.12.2014, în cuantum de 156.223 RON; a fost obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare, în continuare, până la restituirea integrală a debitului principal.

Prin decizia civilă nr. 957 din 23 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, au fost admise recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi recursul incident formulat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziilor civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 şi nr. 2A din 9 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind casate deciziile recurate şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2014*.

Prin decizia civilă nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 4 februarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar C. SPRL, fiind schimbată în tot sentinţa, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva deciziei civile nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL.

Prin cererea de recurs, reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că decizia pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., prin care sunt stabilite limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat.

Totodată se susţine că instanţa de apel a încălcat voinţa părţilor care a fost transpusă în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2010.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenta arată că faţă de solicitările din apel, rezultă că, în rejudecare, instanţa de apel a depăşit limitele stabilite de către apelanta din prezenta cauza.

În acest sens, reiterează faptul că apelanta-pârâtă B. S.A., astfel cum a susţinut şi în faţa instanţei de fond, a solicitat admiterea în parte a pretenţiilor A. şi a dobânzii aferente acestora şi nicidecum respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate.

Astfel, pârâta a recunoscut că datorează recurentei doar suma de 2.052.700 RON, reprezentând echivalentul a 500.000 Eur la cursul de schimb RON/EUR al BNR din ziua emiterii facturii nr. x din 2 martie 2010.

Mai mult, chiar instanţa de recurs a stabilit limitele rejudecării, iar Curtea de Apel Bucureşti trebuia să se raporteze la limitele stabilite de Înalta Curte coroborate cu cele învederate de părţile implicate în cauză.

În alte cuvinte, instanţa de apel trebuia să se pronunţe asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată în limitele stabilite de apelantul B. S.A. prin apelul declarat şi nu să reţină aspecte de fond care puteau fi activate doar în situaţia în care apelantul le-ar fi susţinut.

Or, invocarea unor aspecte pe care apelantul nu le-a criticat, de altfel nici măcar la fond, de către instanţa de apel conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti ar fi trebuit să observe că asupra debitului principal există autoritate de lucru judecat, situaţia cu privire la existenţa acestuia fiind clarificată definitiv prin decizia nr. 1329 din 12 septembrie 2016, întrucât recursul principal declarat de reclamantă priveşte doar problema dobânzii legale, iar recursul incident declarat de B. S.A. priveşte casarea deciziilor şi sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal la Tribunalul Bucureşti, iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare la instanţa de apel.

În consecinţă, recurenta susţine că instanţa de apel s-a pronunţat încălcând normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., acordul de voinţă al părţilor care a îmbrăcat forma scrisă prin antecontractul de vânzare-cumpărare şi limitele stabilite de Înalta Curte, rezultatul greşit fiind respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care pârâta B. S.A. a recunoscut că are de restituit avansul pentru care a emis factura nr. x/2010.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 12 decembrie 2020, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului şi a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., fiind acordat termen de judecată la 4 iunie 2020.

Prin cererea formulată la 19 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 cerere prin care a solicitat să se dispună suspendarea judecării prezentului recurs, învederând următoarele.

Prin încheierea din 10 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019 în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei S.C. B. S.A şi deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei desemnând administrator judiciar provizoriu pe D..

Recurenta-reclamantă apreciază incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 84/2014, normă imperativă care are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenţei debitoarei.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a fost înlocuit administratorul judiciar D. cu administratorul judiciar E. care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014 şi s-a dispus încetarea atribuţiilor lichidatorului judiciar D..

La data de 20 noiembrie 2019, administratorul judiciar desemnat E., a formulat cerere de suspendare a judecării prezentului recurs în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) coroboratcu art. 63 din Legea nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 4 iunie 2020, reprezentantul intimatei-pârâte S.C. B. S.A prin administrator judiciar E., întrebat fiind dacă apreciază că în prezenta cauză se aplică dispoziţiile prevăzute în teza I sau teza finală a art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, respectiv, dacă subzistă solicitarea privind suspendarea de drept a cauzei sau solicită încetarea căii de atac a recursului ori admiterea acestuia cu consecinţa anulării hotărârilor pronunţate până la o soluţie de încetare a procesului iniţial, a arătat că înţelege să solicite admiterea recursului şi constatarea suspendării de drept a prezentei cauze cu dispunerea încetării procesului.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând cererea recurentei-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. cu referire la incidenţa prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, se constată că aceasta este întemeiată în raport de următoarele argumente:

Raporturile juridice dintre părţi derivă din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 februarie 2010 între reclamanta promitenta cumpărătoare A. S.A. şi pârâta promitentă vânzătoare S.C. B. S.A..

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30 decembrie 2014 şi vizează obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 euro echivalent în RON (respectiv suma de 2.237.400 RON la data de 24 decembrie 2014) cu titlu de restituire avans, achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 24 februarie 2010, şi la plata dobânzii legale, calculată la valoarea avansului stabilit în euro, dobândă aferentă perioadei cuprinse între data încheierii antecontractului, respectiv data de 24 februarie 2010 şi data restituirii sumei plătite cu titlu de avans, sumă care la data de 24 decembrie 2012 este în valoare de 145.000 Euro, respectiv suma de 648.179 RON la cursul din data de 24 decembrie 2014.

Prin încheierea din 10 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019 în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei S.C. B. S.A şi deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei desemnând administrator judiciar provizoriu pe D.. şi s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului - 25.07.2019.

Reclamanta a depus un exemplar al declaraţiei de creanţă în cadrul dosarului de insolvenţă pentru sumele solicitate prin prezenta cerere.

Din verificările efectuate în ceea ce priveşte stadiul de soluţionare al cererii de deschidere a procedurii insovenţei, se constată că încheierea din 10 iunie 2019 a rămas definitivă, aspect necontestat de ambele părţi.

În această situaţie, după deschiderea procedurii insolvenţei unei debitoare, singura modalitate de valorificare a unui drept de creanţă anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei, se poate realiza numai în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 invocate de către ambele părţi: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Constatând că s-a invocat de către recurenta-reclamantă rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, dispoziţii care impun ca "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Având în vedere că încetarea acţiunii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 este o măsură procesuală care are drept scop să stopeze acţiunile în pretenţii şi executările silite îndreptate împotriva debitorului (faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei prin hotărâre definitivă in temeiul Legii nr. 85/2014) şi valorificarea creanţelor numai în cadrul procedurii colective precum şi de a se verifica/valorifica creanţa în procedura colectivă, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate şi a sentinţei de fond şi de încetare de drept a acţiunii formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

Casează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 656 din 4 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

Încetează de drept acţiunea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 iunie 2020.