Inadmissibility of cassation appeal against judgment in petition for annulment of final cassation decision

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 07.09.2017, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., fără să indice obiectul acţiunii.

Prin încheierea civilă nr. 103/CC/16.10.2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a anulat cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Cererea de reexaminare formulată de către A. împotriva încheierii menţionate mai sus a fost respinsă prin încheierea din 28.02.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii civile nr. 103/CC/16.10.2017 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, A. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 6/26.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale; prin aceeaşi decizie, Curtea a respins excepţia necompetenţei sale funcţionale.

Contestaţia în anulare formulată de A. împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia civilă nr. 17/09.05.2019, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat apel, conform art. 466 C. proc. civ., fără să-l motiveze.

La 06.01.2020, autorul căii de atac a depus la dosar note scrise, prin care îşi justifică demersul privind sesizarea Înaltei Curţi, fără a-şi motiva memoriul, în limitele controlului de legalitate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

În prealabil, luând act că în cauză A. a menţionat greşit calea de atac formulată, respectiv apel, instanţa supremă a calificat, în şedinţa din 06.05.2020, calea de atac exercitată drept recurs.

Pornind de la această calificare, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de decizia civilă nr. 17/09.05.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată într-o contestaţie în anulare promovată împotriva unei decizii date în recurs, aceasta din urmă fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Aşadar, recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 508 alin. (4), coroborat cu art. 483 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, deoarece hotărârea care face obiectul prezentului recurs este dată într-o contestaţie în anulare promovată împotriva unei decizii de recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 17/09.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.