Admissibility of appeal against social security revision judgments: jurisdictional bars and mandatory motivation requirements

Analizând actele de la dosar şi hotărârile atacate, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 22.05.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, B., C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa să îi restituie suma reţinută în mod nelegal începând din ianuarie 2015, reprezentând indemnizaţia prevăzută la art. 5 lit. o) din Legea nr. 341/2004, precum şi să oblige pârâtele persoane fizice la plata către reclamant a unor daune morale şi materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 1153/06.09.2018, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 3039/12.12.2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa să îi acorde reclamantului o indemnizaţie lunară, care se adaugă la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, începând cu 22.05.2015 şi până la data pronunţării hotărârii, a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumei globale, astfel stabilită şi a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtelor B., C. şi D. la plata daunelor materiale şi morale către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel A. şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 172/AS/18.03.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 3039/12.12.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea; a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

La 16.04.2019, A. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei din urmă decizii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

La 07.05.2019, A. a formulat o altă cerere de revizuire împotriva aceleiaşi decizii, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 11.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia litispendenţei şi s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Constanţa.

În cadrul cererii de revizuire, A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 14 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 103/2013, cap. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

Prin încheierea din 15.10.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin decizia civilă nr. 518/AS/30.10.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 172/AS/18.03.2019, pronunţată de aceiaşi instanţă.

Revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 15.10.2019 şi a deciziei civile nr. 518/AS/30.10.2019, fără a-şi motiva căile de atac promovate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul declarat împotriva încheierii din 15.10.2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Prin încheierea evocată mai sus, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În cauză, încheierea atacată a fost pronunţată la 15.10.2019, iar recursul a fost declarat la 26.11.2019, aşa încât termenul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, în care calea de atac trebuia să fie promovată, a fost depăşit.

Cum neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, Înalta Curte, având în vedere cele expuse în precedent şi dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat împotriva încheierii din 15.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce priveşte recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 518/AS/30.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

În condiţiile în care recurentul nu şi-a expus motivele de nelegalitate pentru a se pute identifica dacă acesta critică soluţia dată cererii de revizuire, în întregime sau parţial, în privinţa unuia sau celuilalt dintre ipotezele pe care revizuirea fusese întemeiată ori în privinţa ambelor, a fost luată în examinare cererea, în ansamblul ei.

Soluţia pronunţată în cererea de revizuire fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este definitivă, deoarece se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată în calea extraordinară de atac a revizuirii promovate împotriva unei decizii pronunţate într-un conflict de asigurări sociale.

Or, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârilor pronunţate în conflicte de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Aşadar, dacă hotărârea împotriva căreia fusese promovată revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici hotărârea pronunţată în calea de atac de retractare a revizuirii, sub acest aspect, nu este supusă recursului.

Rezultă, deci, că recursul declarat în cauză, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este admisibil.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor legale sus-menţionate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând admisibilitatea căii de atac în baza art. 513 alin. (6) C. proc. civ., subliniază că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege. Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Analiza cererii de recurs relevă că recurentul nu a motivat recursul.

Simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă, aşadar, pentru a analiza din perspectiva nelegalităţii decizia recurată, lipsa motivelor de nelegalitate fiind sancţionată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea cererii de recurs.

Faţă de considerentele expuse, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii civile, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 15.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 518/AS/30.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Anulează recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva aceleiaşi decizii civile, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.