Cassation inadmissible for labor disputes: exclusion of cassation appeal under Article 483(2) Civil Procedure Code

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 17.07.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orăşenesc Buhuşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actului adiţional nr. x/12.01.2015 la contractul individual de muncă nr. x/04.12.1986 şi a hotărârii nr. 1/12.01.2015 a Comitetului Director al Spitalului Orăşenesc Buhuşi, dar şi să oblige pârâtul la emiterea unui nou act adiţional, cu indicarea unui cuantum corect al salariului; reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma acestei modificări, în valoare actualizată, cu cheltuieli de judecată.

La 26.10.2017 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte drepturile aferente perioadei 2009 - 2014 şi excepţia puterii de lucru judecat, raportat la sentinţa civilă nr. 481/2015 a Tribunalului Bacău.

Reclamantul a invocat excepţia compunerii nelegale a completului de judecată, care a fost respinsă prin încheierea din 03.09.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 758/D/01.10.2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins capătul de cerere privind anularea actului adiţional nr. x/12.01.2015 ca inadmisibil, a respins capătul de cerere vizând anularea hotărârii nr. 1/2015 a Comitetului Director al Spitalului Orăşenesc Buhuşi, ca lipsit de interes; de asemenea, a respins capetele de cerere privind emiterea unui nou act adiţional şi plata diferenţelor salariale, ca urmare a respingerii cererii de anulare a actului adiţional şi a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 588/11.09.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru drepturile salariale aferente perioadei anterioare datei de 17.07.2014, a respins ca nefondată cererea de acordare a diferenţelor salariale pentru perioada 17.07.2014-17.07.2017 şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, A. a declarat recurs.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 480 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că în mod nelegal a fost invocată şi admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în condiţiile în care actul adiţional a cărui anulare o solicită a fost încheiat la 12.01.2015, iar acţiunea a fost introdusă la 17.07.2017, deci în cadrul termenului de prescripţie de 3 ani.

A subliniat recurentul că instanţele de fond nu au făcut o încadrare corectă a acţiunii, cererea de anulare presupunând existenţa concomitentă a unei acţiuni în constatare, ce impune aplicarea corectă a art. 35 coroborat cu art. 2.502 alin. (2) C. civ., potrivit căruia acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului salarial invocat este imprescriptibilă.

Mai mult, a arătat că instanţa trebuia sa aibă în vedere că într-un conflict de muncă, ce vizează un contract individual de muncă ale cărui clauze sunt, în parte, nule, termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune vizează toată perioada pentru care a fost încheiat contractul, iar nu numai 3 ani.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că se impunea admiterea acţiunii.

Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 588/11.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 588/11.09.2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 588/11.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.