Nullity of cassation appeal for lack of statutory grounds: personal hardship arguments do not constitute valid motivation under Art. 486 C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s extraordinary appeal (recurs) and left the lower court’s order of 10 December 2019 in force, resulting in the appellant's defeat on procedural grounds. The dispute involved a labor conflict regarding a loyalty bonus, where the Court of Appeal had suspended the trial on appeal under Article 411(1)(2) of the Code of Civil Procedure due to the parties' absence without a request to proceed in their absence; the appellant challenged this suspension by arguing personal financial hardship and health issues rather than legal errors. The Supreme Court dismissed the appeal ex officio based on the nullity provided by Article 489(2) read in conjunction with Article 486(1)(d) and (3) of the Code of Civil Procedure, holding that the appellant failed to present valid grounds for cassation as required by Article 488, instead offering irrelevant personal justifications that did not constitute a procedural motivation challenging the legality of the suspension order.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for lack of statutory grounds: personal hardship arguments do not constitute valid motivation under Art. 486 C. proc. civ: Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând actele dosarului şi încheierea atacată, reţine următoarele:
Prin încheierea din 10.12.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de A. împotriva încheierii din 16.09.2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, într-o cerere de reexaminare.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs, solicitând soluţionarea litigiului de către instanţa supremă, pentru aflarea adevărului cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
În motivare, a prezentat pe larg argumente referitoare la situaţia personală, susţinând că din punct de vedere financiar nu îşi permite angajarea unui avocat, că starea de sănătate i s-a agravat şi că suma încasată cu titlu de pensie îi este insuficientă.
Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., asupra căreia reţine următoarele:
Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că recurentul era obligat să îşi configureze criticile de nelegalitate faţă de dispoziţia de suspendare a judecăţii apelului dispusă prin încheierea atacată.
Analiza cererii de recurs relevă însă că recurentul nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecăţii apelului, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. dimpotrivă, titularul căii de atac exercitate a prezentat argumente de natură personală, care nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziţiei de suspendare a judecăţii, pe care curtea de apel a adoptat-o în condiţiile lipsei de la dezbateri a părţilor, fără ca vreuna dintre acestea să fi solicitat ca judecata să se desfăşoare şi în lipsă.
De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancţionată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situaţia în speţă, deoarece afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de considerentele precedente, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 10.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.