Incompetence declination upheld: salary-clarification appeals referred to Alba Iulia Court of Appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction in favor of the Alba Iulia Court of Appeal, referring the appeals filed by the defendants (the Hunedoara Tribunal, the Ministry of Justice, and the Alba Iulia Court of Appeal) against the civil order no. 7/23.01.2020, by which the lower court had clarified the operative part of a prior judgment granting salary differences to the plaintiffs (prosecutors' staff) under Annex I lit. A) points 6-13 of G.E.O. no. 27/2006, including future payments until discrimination ceases. The dispute arose from a request for clarification of the operative part of a labor-law judgment, based on Article 281¹(1) of the 1865 Code of Civil Procedure. Under Article 281³(1) of the same code, an order clarifying a judgment is subject to the same appeal routes as the clarified judgment. Because the underlying first-instance judgment was issued by a court of appeal, and—following the declaration of unconstitutionality of Art. I(2) of G.E.O. no. 75/2008 (Constitutional Court Decision no. 104/2009) and its repeal by Law no. 76/2009—the appeal against that judgment was heard by the same court of appeal, the appeal against the clarification order must also be heard by that court of appeal, not by the ICCJ. The ICCJ's referral is final and not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 2811 alin. (1) C. proc. civ, art. 2813 alin. (1) C. proc. civ, art. 2811 C. proc. civ, art. 2813 C. proc. civ; Incompetence declination upheld: salary-clarification appeals referred to Alba Iulia Court of Appeal: 7/23.01.2020, by which the lower court had clarified the operative part of a prior judgment granting salary differences to the plaintiffs (prosecutors' staff) under Annex I lit. A) points 6-13 of G.E.O. no. 27/2006, including future payments until discrimination ceases. The dispute arose from a request for clarification of the operative part of a labor-law judgment, based on Article 281¹(1) of the 1865 Code of Civil Procedure. Under Article 281³(1) of the same code, an order clarifying a judgment is subject to the same appeal routes as the clarified judgment. Because the underlying first-instance judgment was issued by a court of appeal, and—following the declaration of unconstitutionality of Art. I(2) of G.E.O. no. 75/2008 (Constitutional Court Decision no. 104/2009) and its repeal by Law no. 76/2009—the appeal against that judgment was heard by the same court of appeal, the appeal against the clarification order must also be heard by that court of appeal, not by the ICCJ. The ICCJ's referral is final and not subject to further appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declining jurisdiction to the Court of Appeal.
Full text
Analizând actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la 08.06.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, să oblige pârâţii, în solidar, la acordarea către reclamanţi a despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6 - 13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare reclamant, începând cu 10.04.2006 şi în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.
Prin încheierea din 05.08.2008, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispus, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei, spre competenţă soluţionare, la Curtea de Apel Alba Iulia, pe rolul căreia a fost înregistrată la 15.08.2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 178/15.12.2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6 - 13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare reclamant, începând cu data de 10.04.2006 şi în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective; de asemenea, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti au declarat recurs, căile de atac exercitate fiind respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 315/23.03.2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, petenţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 178/15.12.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul de a se stabili că diferenţele salariale recunoscute au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută lunară de încadrare lunară a fiecăruia, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a condiţiilor de acordare.
Prin Încheierea civilă nr. 7/23.01.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis cererea petenţilor şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile enunţate, în sensul că diferenţele de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor din structurile D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi indemnizaţiile petenţilor, stabilite prin sentinţa menţionată, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare a fiecărui petent, fiind datorate şi pentru viitor, începând cu data acordării lor şi până la încetarea stării de discriminare.
Împotriva acestei încheieri, pârâţii Tribunalul Hunedoara, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 28.05.2020.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, asupra căreia, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei civile nr. 178/15.12.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".
Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.
Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.
În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului asimilat celui de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.
Înalta Curte constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunţate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire a dispozitivului.
De altă parte, reţine că dispoziţiile art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, potrivit cărora "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 104/2009 a Curţii Constituţionale, alături de cele ale art. II.
Ca efect al declarării neconstituţionalităţii, art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009, aşa încât recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.
Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865 impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865, văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii-pârâţi Tribunalul Hunedoara, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Încheierii civile nr. 7/23.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.
GGC - NN