Recusal objection in pension revision litigation dismissed for lack of impartiality doubts and failure to challenge panel composition.

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 martie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând obligarea conducerii CASEI DE PENSII SECTORIALE A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE la emiterea unei decizii distincte pentru suma de 356 RON aferentă stagiului de cotizare, corespunzător vechimii în muncă obţinute de reclamant ca angajat civil în funcţia de inspector de specialitate la Agenţia Naţională Antidrog din Ministerul Afacerilor Interne, în perioada 1 noiembrie 2005 - 9 august 2012, ca pensie în sistemul public.

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Maramureş a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate a formulat apel reclamanul A., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 708/A/2018 din 5 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Împotriva soluţiei de respingere a apelului revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată sub numărul de dosar x/2018, fiind repartizată spre soluţionare completului de judecată A2, din compunerea căruia a făcut parte domnul judecător B..

La data de 20 septembrie 2018, revizuentul A. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B., în motivarea cererii arătându-se, în esenţă, că există temeri sau suspiciuni rezonabile că judecătorul menţionat nu va da dovadă de imparţialitate în soluţionarea cauzei, întrucât, în calitate de justiţiabil, petentul "a mai beneficiat de imparţialitatea şi buna credinţă a domniei sale în cursul anului 2017" când, în calitate de preşedinte al completului de judecată, împreună cu doamna judecător C., printr-o interpretare eronată şi cu rea credinţă, domnul judecător B. a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire formulată anterior de revizuent, cu nerespectarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 201 alin. (1)-(4) C. proc. civ. şi cu stabilirea greşită a obiectului cauzei deduse judecăţii.

Cererea de recuzare a fost întemeiată pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., conform căruia judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Prin încheierea din 27 septembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de recuzare formulată de revizuentul A..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708 din 5 iunie 2018 pronunţată de aceeaşi instanţă.

La data de 11 noiembrie 2018, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 20 noiembrie 2018, revizuentul a declarat recurs şi împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţate în cauză, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, ce face obiectul prezentului dosar, revizuentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în subsidiar, casarea încheierii şi, în rejudecare, modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii cererii de recuzare.

Prin memoriul de recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. l C. proc. civ., recurentul A. a susţinut, în esenţă, că nu a fost legal alcătuit completul de judecată care a soluţionat cererea de recuzare, deoarece au existat elemente de incompatibilitate între judecătorul recuzat şi judecătorii din completul care a pronunţat încheierea recurată, care impuneau abţinerea acestora din urmă de la judecata cererii de recuzare.

A mai susţinut, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că încheierea recurată cuprinde motive contradictorii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi a deciziei nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţate de judecătorul recuzat din cadrul Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 14 ianuarie 2019, intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

La data de 18 octombrie 2019, prin decizia nr. 1857 pronunţată în completul de filtru, instanţa de recurs a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuent împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi, totodată, a admis în principiu recursul declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de instanţa de revizuire, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2020, cu citarea părţilor.

Judecata cauzei a fost suspendată de plin drept, prin încheierea din data de 3 aprilie 2020, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Cererea de recuzare soluţionată prin încheierea recurată a fost formulată în dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub numărul x/2018, în cadrul căruia revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 708/A/2018 din data de 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea de recuzare formulată s-a invocat, în esenţă, faptul că elementele ce nasc îndoieli în legătură cu imparţialitatea judecătorului căruia i-a fost repartizat dosarul de revizuire sunt: împrejurarea că acesta a făcut parte din completul de judecată care a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire formulată anterior, nerespectarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 201 alin. (1)-(4) C. proc. civ. şi stabilirea greşită a obiectului cauzei deduse judecăţii.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea de recuzare pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., conform căruia judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

În recursul de faţă, sub un prim aspect, recurentul a invocat în motivare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând, în esenţă, că din compunerea completului de judecată care a pronunţat încheierea atacată au făcut parte, în mod nelegal, doamna judecător C., care, împreună cu judecătorul recuzat în speţă, a alcătuit completul de judecată ce a respins cererea de revizuire formulată cu privire la decizia civilă nr. 1951/A/2016 pronunţatăîn altă cauză de Curtea de Apel Cluj, precum şi doamna judecător D., care a pronunţat, în faza de apel, decizia civilă nr. 708/A/2018 din data de 5 iunie 2018 (a cărei revizuire a solicitat-o în speţă).

Înalta Curte apreciază că împrejurările mai sus menţionate nu sunt de natură a atrage nelegalitatea alcătuirii completului de judecată şi, deopotrivă, nu pot conduce către reţinerea existenţei unor elemente ce pot naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea completului care a pronunţat încheierea recurată.

Împrejurarea că una din doamnele judecător ce au intrat în alcătuirea completului s-a pronunţat anterior, alături de judecătorul recuzat, într-o altă cauză în care revizuentul era parte, precum şi participarea celei de a doua doamne judecător la alcătuirea completului de apel ce a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, nu echivalează cu existenţa unor suspiciuni privind imparţialitatea acestora în soluţionarea cererii de recuzare.

Aceasta, deoarece, în speţă, dezlegarea pronunţată de instanţă nu a fost fost rezultatul unei analize a cererii de revizuire, în sine, ci a vizat o cerere de recuzare a judecătorului "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa", doamnele judecător fiind chemate să aprecieze obiectiv asupra situaţiei invocate de revizuent, pentru a verifica dacă aceasta poate fi încadrată în motivul de incompatibilitate prevăzut de textul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În plus, Înalta Curte remarcă şi împrejurarea că revizuentul nu a înţeles să formuleze cerere de recuzare împotriva celor două doamne judecător ce au pronunţat încheierea atacată, astfel că, în lipsa unei asemenea cereri, aspectele invocate în recurs, pe deplin cunoscute de revizuent la data soluţionării recuzării, nu mai pot fi aduse în discuţie în această fază procesuală, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Ca atare, nu se confirmă împrejurarea că instanţa care a pronunţat încheierea recurată nu ar fi fost alcătuită conform dispoziţiilor legale, iar elementele indicate de revizuent în dezvoltarea acestui prim motiv de recurs nu sunt de natură de natură a atrage incompatibilitatea judecătorilor.

Sub un al doilea aspect, recurentul a considerat că încheierea recurată conţine motive contradictorii, susţinând, în dezvoltarea acestei critici, că în mod eronat a reţinut prima instanţă că argumentele recurentului privind incompatibilitatea judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de revizuire sunt prea generale, pentru a se putea verifica, în concret, dacă se confirmă existenţa unor îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

Recurentul a criticat motivarea primei instanţe şi în sensul că, deşi acesta a invocat stabilirea greşită de către judecător a obiectului cauzei deduse judecăţii, ca fiind "recalculare pensie" instanţa a notat în considerente că recurentul nu a precizat unde a menţionat judecătorul recuzat un asemenea obiect, aspect considerat de către recurent a fi în totală contradicţie cu datele existente la dosarul cauzei, deoarece chiar în comunicarea încheierii recurate se menţionează că obiectul cauzei îl constituie "recalculare pensie".

Din lecturarea considerentelor încheierii recurate, Înalta Curte constată că prima instanţă a precizat, în legătură cu aspectul anterior arătat, că:

"Deşi a invocat stabilirea greşită de către d-l judecător a obiectului cauzei deduse judecăţii, Curtea constată că petentul nu a precizat unde a menţionat d-l judecător că obiectul cauzei este recalculare pensie, cauza 624/33/2018 fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj ca o cerere de revizuire. În consecinţă, niciunul dintre elementele invocate de revizuent nu sunt în măsură să nască îndoieli în legătură cu imparţialitatea d-lui judecător B.."

Din această argumentaţie nu rezultă contradicţia cu dispozitivul încheierii recurate, ci, dimpotrivă, constatările instanţei, dincolo de faptul că sunt corecte, conduc în mod logic către soluţia pronunţată, aceea de respingere a cererii de recuzare.

Recurentul confundă obiectul dosarului, acela menţionat generic ca fiind "recalculare pensie", cu stadiul procesual, care în speţă era tocmai acela al revizuirii.

Mai mult, acest mod de evidenţiere a dosarelor în sistemul informatic, comun tuturor instanţelor, nu este determinant în ceea ce priveşte soluţia primită de cererea de recuzare formulată de recurent, deoarece nu se poate susţine că menţionarea pe dovezile de comunicare ale actelor procesuale a obiectului acţiunii - acela de "recalculare pensie" - poate afecta în vreun mod imparţialitatea instanţei, după cum nu se poate conchide că raţionamentul prezentat de instanţa de fond în considerente reprezintă o motivare ce contravine dispozitivului.

În consecinţă, în cauză nu se poate reţine că încheierea recurată este motivată în contradicţie cu soluţia pronunţată, ci, dimpotrivă, considerentele încheierii susţin această soluţie, critica recurentului exprimând, în realitate, nemulţumirea sa faţă de modul de soluţionare a cererii de recuzare adoptat de prima instanţă.

Pentru considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticilee recurentului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2020.