Cassation appeal annulled as unfiled for lack of judicial fee payment, leaving appellate remand of timber restitution claim in force

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta R.N.P ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ GORJ, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. şi D., a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea valorică a proprietăţii publice a statului prin obligarea la plata contravalorii masei lemnoase extrasă, în sumă de 2.029.601,49 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 din C. proc. civ., ale art. 549, 550 alin. (1) şi 867-870 C. civ. şi pe dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 229/2009.

Prin sentinţa nr. 72 din 10 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţi prin întâmpinare.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ GORJ, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. şi D., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ GORJ la plata sumei de 12.500 RON cheltuieli de judecată către pârâţii A., B. şi C..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ GORJ, solicitând, în principal, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul de a se dispune admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea valorică a proprietăţii publice a statului, prin obligarea la plata contravalorii masei lemnoase extrase în sumă de 2.029.601,49 RON.

Prin decizia nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins excepţia netimbrării şi a admis apelul formulat de apelanta reclamantă R.N.P. ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ GORJ împotriva sentinţei nr. 72 din 10 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A., B. C. şi D..

A anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei anterior menţionate au formulat recurs pârâţii C., B. şi A., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii intimatei-reclamante şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru întreg ciclul procesual.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei netimbrării cererii de apel, recurenţii au apreciat că în mod greşit a considerat instanţa de apel că intimata este scutită de taxa judiciară de timbru, arătând că greşeala instanţei a pornit de la calificarea eronată a obiectului cererii introductive, pe care l-a apreciat ca fiind "obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.029.601,49 RON reprezentând contravaloare producte - masă lemnoasă, aferente suprafeţei de teren revenite în proprietatea publică a statului".

Au mai susţinut că, în mod greşit a considerat instanţa de apel că:

"prin acţiunea formulată, se urmăreşte aducerea la bugetul de stat, respectiv al unei instituţii publice finanţate parţial de la bugetul de stat, a unei sume de bani reprezentând producte cuvenite statului, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra unui teren forestier", întrucât obiectul cererii de chemare în judecată trebuia, mai întâi, de toate sa primească o calificare exactă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 pct. 4 din C. proc. civ.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, în sensul că intimata nu datorează taxa judiciară de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, au considerat că, potrivit prevederilor legale, intimata trebuia să achite taxa judiciară de timbru, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii nereprezentând venituri publice.

În plus, au precizat că în mod greşit a constatat instanţa de apel că pretenţiile solicitate reprezintă contravaloare producte.

Făcând trimitere la definiţia productelor, conţinută de dispoziţiilor art. 549 din C. civ., a apreciat că arborii pretinşi a fi fost extraşi nu pot fi încadraţi în categoria productelor, fiind extraşi dintr-un parchet de exploatare ce implică periodicitate, ci reprezintă fructe, deoarece periodicitatea este un semn distinctiv al fructelor, astfel că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material.

O doua critică formulată împotriva soluţiei de respingere a excepţiei netimbrării s-a referit la greşita apreciere a instanţei de apel că:

"suma de bani pretinsă, reprezentând producte, este cuvenită statului, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra unui teren forestier", arătând recurenţii că în speţă nu s-a făcut dovada că terenul forestier aparţine statului sau că acest teren este supus regimului juridic al proprietăţii publice.

Au mai precizat că instanţa nu putea să califice pretenţiile deduse judecăţii ca fiind venituri publice, câtă vreme, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că masa lemnoasă extrasă a fost supusă comercializării, iar potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 229/2009, intimata-reclamantă are drept scop obţinerea de profit, ceea ce face ca pretenţia dedusă judecăţii să nu se încadreze în categoria veniturilor publice, conform prevederilor art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând, au menţionat că, în considerarea greşitei calificări a obiectului cauzei, intimata nu putea fi scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului pronunţată de instanţă, întemeiată pe greşita soluţionare a cauzei de către instanţa de fond, în raport cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., recurenţii au considerat că soluţia instanţei de apel este bazată pe greşita calificare a obiectului cauzei, în sensul că:

"obiectul cererii introductive îl constituie redobândire de către titularul dreptului de proprietate asupra terenului forestier, respectiv statul român, a productelor aferente acestui bun, respectiv masă lemnoasă".

În opinia recurenţilor, o asemenea calificare dată cererii introducutive înfrânge principiul procesual civil al disponibilităţii cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., deoarece intimata a solicitat "obligarea pârâţilor la plata contravalorii masei lemnoase extrasă".

Au susţinut că în mod corect a admis instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, deoarece soluţia acesteia s-a raportat la obiectul cauzei dedus judecăţii, astfel cum a fost formulat prin cererea introductivă, fiind incidente prevederile art. 36 din C. proc. civ.

În concluzie, recurenţii au arătat că hotărârea pronunţată de către instanţa de apel este nelegală, ca urmare a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material.

Au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Intimata-reclamantă R.N.P ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ GORJ a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 10 februarie 2020, considerând că dezvoltarea criticilor formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiat.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va admite şi va anula recursul, ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii".

Se reţine că recursul formulat de recurenţii-pârâţi C., B. şi A. împotriva deciziei nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă nu a fost timbrat anticipat.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 20 ianuarie 2020, în sarcina recurenţilor fost stabilită obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de 11.950,50 RON, în solidar, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţie ce le-a fost comunicată recurenţilor prin intermediul adreselor emise de instanţă la data de 22 ianuarie 2020.

La data de 4 februarie 2020, recurenţii reclamanţi au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererea fiind respinsă prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu la data de 18 februarie 2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Se mai constată că, până la acest termen, recurenţii nu s-au conformat dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 11.950,50 RON.

În consecinţă, reţinând că, în speţă nu operează nicio scutire legală de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale mai sus redate şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi C., B. şi A. împotriva deciziei nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2020.