Mortgage debt discharge under Law 77/2016: Exclusive territorial jurisdiction tied to debtor's factual domicile

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă la 13.09.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă, nr. x/13.06.2008, inclusiv accesorii, dispunând transmiterea dreptului de proprietate al acesteia către pârâta creditoare.

Prin sentinţa nr. 13564/2019 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 77/2016, în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor; cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, iar din susţinerile acesteia, coroborate cu înscrisurile de la dosar, rezultă că domiciliul reclamantei este în comuna Suseni, sat Strâmbeni, jud. Argeş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Costeşti.

Articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabileşte competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din aceste dispoziţii legale reiese că instanţa are posibilitatea de a invoca din oficiu necompetenţa teritorială de ordine publică, iar din dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 rezultă că, în cazul cererilor având ca obiect constatarea stingerii obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor, competenţa teritorială este de ordine publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti, care, prin sentinţa civilă nr. 354/2020 din 15 mai 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti, invocată de contestatoare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în materia dării în plată, Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite a prevăzut norme speciale de competenţă.

Astfel, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabileşte competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului.

Potrivit verificărilor efectuate în aplicaţia DEPABD, dar şi copiei actului de identitate, depusă de către contestatoare la dosar, aceasta are domiciliul activ în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, începând cu data de 18.12.2019.

De altfel, şi imobilul care face obiectul dării în plată se află în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj.

Este adevărat că la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, domiciliul contestatoarei era în circumscripţia Judecătoriei Costeşti, dar înainte de înregistrarea dosarului declinat la această instanţă, contestatoarea şi-a schimbat domiciliul, în prezent locuind în circumscripţia de competenţă a primei instanţe învestite, respectiv Judecătoria Craiova.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. x/13.06.2008 şi să se transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, către creditor.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, "în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. (2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul".

Aşadar, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului, interpretare reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict.

Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Costeşti a fost sesizată cu soluţionarea dosarului nr. x/2015 la 12 februarie 2020, dată la care, din probele de la dosarul cauzei, respectiv copia cărţii de identitate a reclamantei şi interogarea aplicaţiei DEPABD, rezulta că domiciliul reclamantei este în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, începând cu data de 18.12.2019.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa Judecătoriei Costeşti că, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, competenţa aparţine Judecătoriei Craiova.

Instanţa supremă constată că problema care a generat conflictul de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi efectul pe care această interpretare îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală. Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, "prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta".

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, instanţa supremă reţine că noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamanta nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului care, prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, a urmărit să asigure reclamanţilor accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuiesc.

Astfel, instanţa supremă reţine că, deşi la momentul înregistrării acţiunii la prima instanţă sesizată, reclamanta figura cu domiciliul în comuna Suseni, sat Strâmbeni, jud. Argeş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Costeşti, faptul că reclamanta a introdus acţiunea la Judecătoria Craiova, precum şi faptul că imobilul în discuţie era situat în municipiul Craiova, localitate în care ulterior reclamanta şi-a stabilit şi domiciliul legal, poate fi valorificat prin intermediul unei prezumţii judiciare, în sensul că reclamanta avea domiciliul de fapt în Craiova.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2020.