Jurisdictional conflict over insolvency-affiliated property rights challenge in judicial reorganization

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia Civilă, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Iaşi, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al pârâtei asupra tuturor clădirilor, terenurilor şi mijloacelor fixe din componenţa "activului funcţional", aflat în patrimoniul său.

Prin sentinţa civilă nr. 1581/2019 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Mureş competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Sediul materiei pentru determinarea competenţei Tribunalului Specializat Mureş este dat de art. 11 din Legea 85/2006, în mod special pentru speţa de faţă, de dispoziţiile alin. (2) al acestuia, conform căruia:

"(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei".

Aşadar, competenţa judecătorului-sindic este dictată de lege nu numai pentru cererile enumerate în alin. (1) al art. 11 din Legea 85/2006, ci şi pentru alte cereri şi procese "de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei", astfel cum se înscrie în alin. (2).

Potrivit situaţiei de fapt expusă în acţiunea introductivă şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 473/11.07.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş-Falimente, reclamanta a fost obligată să îşi execute obligaţia stabilită prin planul de reorganizare, modificat şi confirmat prin sentinţa civilă nr. 123/2016 a Tribunalului Specializat Mureş, în sensul stingerii creanţei creditoarei prin dare în plată a bunurilor debitoarei cuprinse în "activul funcţional", la valoarea de piaţă evaluată de evaluatorul autorizat, prin raportul de evaluare din dosarul nr. x/2007, până la concurenţa creanţei de 234.755.968,16 RON, prin prezentarea la notarul public pentru încheierea în formă autentică a actului de transfer a dreptului de proprietate, cu stingerea sarcinilor ce grevează bunul.

Se observă, astfel, că reclamantul solicită constatarea inexistenţei dreptului de proprietate cu privire la bunuri care fac obiectul planului de reorganizare, cu privire la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească de către judecătorul sindic, stabilindu-se în sarcina sa obligaţia menţionată anterior.

Chiar dacă reclamantul a invocat, în susţinerea acţiunii, dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., cercetarea existenţei sau inexistenţei unor bunuri cuprinse în planul de reorganizare al pârâtului atrage competenţa de soluţionare a instanţei specializate, care a dispus în acest sens în cadrul procedurii stabilite prin Legea nr. 85/2006. Acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. nu atrage obligatoriu competenţa instanţei civile de drept comun atât timp cât, în situaţia de faţă, este vorba despre îndeplinirea unei obligaţii privind bunurile din patrimoniul pârâtului, cu privire la care se desfăşoară procedura insolvenţei.

S-a apreciat, astfel, că acţiunea de faţă este una aferentă procedurii insolvenţei, în înţelesul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş care, prin încheierea din 30 ianuarie 2020, a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mureş şi înaintarea acestuia către judecătorul sindic de la Tribunalul Specializat Cluj, urmare a strămutării cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, care, prin sentinţa civilă nr. 393/2020 din 11 martie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus transmiterea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată formulată şi precizată, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a solicitat constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al debitoarei, în procedură, A. S.A. Iaşi cu privire la clădirile, terenurile şi mijloacele fixe din componenţa "activului funcţional", or cercetarea existenţei sau inexistenţei dreptului de proprietate al debitoarei cu privire la bunuri existente în patrimoniul acesteia nu intră în sfera de competenţă materială a judecătorului sindic, ci a instanţei civile de drept comun.

Legiuitorul român, prin legea insolvenţei - art. 11 - stabileşte că judecătorul sindic este garantul respectării legii în procedura de insolvenţă a debitoarei, atribuţiile sale fiind subsumate controlului judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, deciziile de afaceri fiind atributul exclusiv al creditorilor, prin adunarea acestora. Este acreditată astfel ideea potrivit căreia procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei revin în competenţa judecătorului sindic şi toate celelalte aparţin jurisdicţiei de drept comun.

Or, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc principalele atribuţii ale judecătorului sindic, printre acestea nefiind soluţionarea tuturor cererilor care privesc debitoarea, ci doar a acelor cereri care se subsumează procedurii insolvenţei. Împrejurarea că pârâta A. S.A. Iaşi se află în reorganizare judiciară, în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, iar bunul "activ funcţional" a făcut obiectul planului de reorganizare, în sensul că s-a prevăzut darea acestuia în plată, ca mijloc de stingere a datoriei faţă de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS, nu prezintă nicio relevanţă pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cerere privind constatarea inexistenţei unui drept de proprietate al debitoarei, acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, nefiind o cerere aferentă procedurii insolvenţei, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ. şi faţă de obiectul cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a chemat în judecată pârâta A. S.A. Iaşi, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., solicitând să se constate inexistenţa dreptului de proprietate al pârâtei asupra mijloacelor fixe din "activul funcţional" aflat în patrimoniul acesteia.

Motivând în fapt acţiunea, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 473/11.07.2017 a Tribunalului Specializat Mureş, pronunţată în dosarul x/2007, judecătorul sindic a stabilit că reclamanta este obligată să îşi execute obligaţia stabilită în planul de reorganizare, modificat şi confirmat prin sentinţa nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureş, în sensul stingerii creanţei reclamantei, prin dare în plată, în contul creanţei, a bunurilor debitoarei-pârâte cuprinse în "activul funcţional", la valoarea de piaţă evaluată de evaluator autorizat C. prin raportul de evaluare înregistrat la dosarul nr. x/2007, la 03.07.2017, până la concurenţa creanţei menţionate, prin prezentarea la notarul public pentru încheierea în formă autentică a actului de transfer a dreptului de proprietate, cu stingerea sarcinilor care grevează bunurile respective.

Ulterior, susţine reclamanta, s-a deplasat la sediul pârâtei pentru a verifica şi inventaria bunurile şi a constatat că bunurile nu mai există sau sunt deteriorate, ceea ce face ca valoarea acestora să fie mult diminuată (fier vechi). Detaliind în continuare situaţia bunurilor, reclamanta solicită a se constata inexistenţa dreptului de proprietate al pârâtei asupra mijloacelor fixe din componenţa "activului funcţional", în raport de dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 1179 şi art. 555 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi de soluţionare a cauzei şi a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 473/2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, reclamanta a fost obligată să se conformeze celor stabilite prin planul de reorganizare judiciară modificat, în sensul prezentării la notar pentru semnarea actului de dare în plată referitor la "activul funcţional" din patrimoniul debitoarei pârâte. Totodată, a arătat că, ulterior, pârâta a promovat o acţiune care are ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, aflată în prezent pe rolul judecătorului sindic - dosar nr. x/2007.

Având în vedere situaţia de fapt expusă, Înalta Curte reţine că reclamanta a sesizat instanţa cu o cerere aferentă procedurii insolvenţei, întrucât urmăreşte, în esenţă, invocarea unui impediment la executarea sentinţei nr. 473/11.07.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, judecător sindic, în dosarul nr. x/2007, situaţie care are o strânsă legătură cu cererea de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de înstrăinare, chestiune invocată, prin întâmpinare, de administratorul judiciar al pârâtei, care a susţinut că în dosarul de insolvenţă s-a formulat şi o cerere de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, cu privire la aceleaşi bunuri, cerere aflată în prezent pe rolul judecătorului sindic - dosar nr. x/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului sindic privesc controlul judecătoresc al activităţii administratorului/lichidatorului judiciar, precum şi procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, nefiind reglementate exhaustiv.

Prin sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, astfel cum sunt reglementate de legea-cadru, privind controlul asupra actelor, operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către participanţi după deschiderea procedurii.

Or, odată ce reclamanta solicită constatarea inexistenţei dreptului de proprietate cu privire la bunuri care fac obiectul planului de reorganizare a pârâtei, cu privire la care judecătorul sindic a dispus măsura dării în plată, prin sentinţa nr. 473/11.07.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş -Falimente, este fără îndoială faptul că cererea este aferentă procedurii insolvenţei, în înţelesul art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006.

Prin raportare la aceste norme, Înalta Curte apreciază că soluţionarea cauzei revine competenţei materiale specializate a judecătorului-sindic.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 octombrie 2019 pronunţată în dosarul de fond cu nr. x/2007 al Tribunalului Specializat Mureş privind procedura insolvenţei debitoarei A. S.A. Iaşi, s-a dispus strămutarea cauzei spre soluţionare la Tribunalul Specializat Cluj, instanţă unde următorul termen este stabilit la 7 octombrie 2020.

Astfel, în raport de prevederile legale menţionate, văzând şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2020.