Inadmissibility of cassation against final appellate decision on presidential order for labor reinstatement enforcement

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ - R.A.A.A.C.R. şi pârâtul B., pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii nelegale, în vederea punerii în aplicare a deciziei definitive nr. 3539/12.07.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi constatarea încetării de drept, până la soluţionarea definitivă a cauzei pe fond, a contractului individual de muncă al numitului B., persoana care a ocupat funcţia în care a fost reintegrat.

Prin sentinţa civilă nr. 4750 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa a respins excepţia nulităţii apelului ca nefondată, a constatat că excepţia nelegalităţii pct. 7 din Hotărârea Consiliului de Administraţie al AACR nr. 12/2019 reprezintă o apărare de fond şi a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei curţii de apel, la 5 decembrie 2019, reclamantul a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea apelului.

În motivare, recurentul susţine, în esenţă, faptul că instanţa de apel a reţinut în mod greşit existenţa autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 12/12.08.2019, aceasta constituind impediment la reintegrarea în funcţie.

Recursul a fost comunicat intimatei la 13 ianuarie 2020, iar la 13 februarie 2020, aceasta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-reclamant a formulat o cerere de ordonanţă preşedinţială, reglementată de dispoziţiile art. 997 - 1002 din C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 4750/11.09.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

Astfel, conform art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2020.