Competence for replacing contraventional fine with community service: domicile of the contravener vs. location of the infraction under OG 2/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 13 iunie 2018, Municipiul Roman a solicitat înlocuirea amenzii ce a fost aplicată contravenientei A., domiciliată în Roman, prin procesul-verbal nr. x încheiat la data de 15 august 2005 de Poliţia T.F.Iaşi, cu obligarea acesteia la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, întrucât contravenienta nu are posibilităţi de a achita amenda.

Prin Sentinţa nr. 2192 din data de 13 septembrie 2018 Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocate din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Paşcani competenţa de soluţionare a cererii de înlocuire a amenzii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x încheiat la data de 15 august 2005 de Poliţia T.F.Iaşi, cu muncă în folosul comunităţii, formulată de petentul Municipiul Roman în contradictoriu cu intimata A. .

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 şi 132 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 39 indice 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora soluţionarea cererii de înlocuire a amenzii cu muncă în folosul comunităţii este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 317 din data de 15 februarie 2019 Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de U.A.T. Municipiul Roman, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Roman, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Roman şi Judecătoria Paşcani, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit şi a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere temeiul juridic al acţiunii, precizat neechivoc în cuprinsul cererii introductive de instanţă, respectiv art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care instituie obligaţia organului de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale de a solicita instanţei înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, din cauza imposibilităţii de executare silită a amenzii.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Petentul Municipiul Roman a solicitat instanţei transformarea amenzii contravenţionale în muncă în folosul comunităţii, arătând că intimata A. nu a achitat în termen de 30 de zile amenda contravenţională în cuantum de 140 RON, aplicată prin procesul-verbal nr. x încheiat la data de 15 august 2005 de Poliţia T.F.Iaşi, executarea silită a acesteia nefiind posibilă din cauza nedeţinerii de bunuri urmăribile şi nerealizării de venituri susceptibile popririi.

Faţă de obiectul acţiunii, competenţa de soluţionare a acesteia se stabileşte potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificat prin art. I din O.G. nr. 17 din 26 august 2014, acesta fiind şi temeiul de drept indicat de petent în cuprinsul cererii.

Potrivit textului de lege sus-menţionat, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

Aşadar, pentru stabilirea instanţei competente în astfel de litigii, se are în vedere domiciliul contravenientului persoană fizică, care nu a achitat amenda, acţiunea fiind promovată de unitatea administrativ teritorială în a cărei rază teritorială domiciliază contravenientul, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 391 din O.G. nr. 2/2001.

Întrucât intimata A. are domiciliul în jud. Neamţ, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Roman, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul Municipiul Roman - prin primar în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2019.

GGC - CL