Public servant pay-rank dispute assigned to tribunal, ousting appellate court jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 17 februarie 2017 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General Al Poliţiei Române a solicitat:

- anularea în parte a O.M.A.I. II/1613/15 iunie 2018,

- obligarea M.A.I. la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde gradul profesional corespunzător cu pregătirea şi vechimea pe care le deţinea la data emiterii ordinului contestat prin luarea în considerare a perioadei de 10 ani în specialitate, perioadă cuprinsă între iulie 2008, data absolvirii cursurilor unei instituţii de învăţământ superior şi data emiterii ordinului, 15 iunie 2018,

- obligarea I.G.P.R la emiterea actelor administrative pentru numirea pe funcţia de ofiţer specialist principal II pentru care a candidat începând cu data de 15 iunie 2008 şi a acordării drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre gradul de subinspector şi gradul profesional ce i se va acorda ca urmare a emiterii noului ordin de către M.A.I., precum şi a celor dintre funcţia de ofiţer IV pe care a fost încadrat şi cea de ofiţer specialist principal I.

Prin Sentinţa nr. 268 din data de 20 februarie 2019 Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantul solicită anularea O.M.A.I. nr. II/1613/15 iunie 2018 şi emiterea unui nou ordin de către Ministerul Afacerilor Interne - autoritate publică centrală, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 94 din data de 5 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut natura specifică a raportului juridic dedus judecăţii (litigiu privind raportul de serviciu al funcţionarilor publici, având ca obiect anularea în parte a OMAI II/1613/15 iunie 2018, obligarea MAI la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde reclamantului gradul profesional corespunzător cu pregătirea şi vechimea pe care le deţinea la data emiterii ordinului contestat şi obligarea IGPR la emiterea actelor administrative pentru numirea pe funcţia de ofiţer specialist principal II şi la acordarea drepturilor salariale aferente) şi a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, curtea de apel a constatat că rămân aplicabile dispoziţiile cuprinse în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 23 noiembrie 2018, conform cărora reclamantul se va adresa instanţei de la domiciliul său.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de A. îl reprezintă anularea în parte a O.M.A.I. II/1613/15 iunie 2018, obligarea M.A.I. la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde gradul profesional corespunzător cu pregătirea şi vechimea pe care le deţinea la data emiterii ordinului contestat prin luarea în considerare a perioadei de 10 ani în specialitate, perioadă cuprinsă între iulie 2008, data absolvirii cursurilor unei instituţii de învăţământ superior şi data emiterii ordinului, 15 iunie 2018, obligarea I.G.P.R la emiterea actelor administrative pentru numirea pe funcţia de ofiţer specialist principal II pentru care a candidat începând cu data de 15 iunie 2008 şi a acordării drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre gradul de subinspector şi gradul profesional ce i se va acorda ca urmare a emiterii noului ordin de către M.A.I., precum şi a celor dintre funcţia de ofiţer IV pe care a fost încadrat şi cea de ofiţer specialist principal I.

Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat şi solicitările formulate vizează raportul de serviciu al reclamantului, ofiţer de poliţie în cadrul I.G.P.R. - Direcţia de combatere a criminalităţii informatice (funcţionar public cu statut special).

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Această interpretare este conformă Soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe".

Soluţia se impune şi prin prisma Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 11 aprilie 2016, potrivit căreia, revine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect contestaţia formulată împotriva hotărârii emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor constituită pe lângă MAI.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă (complet specializat contencios administrativ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2019.

GGC - CL