Integrity evaluation annulled for legal advisor holding mediator status, with no incompatibility found under Law No. 161/2003

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 28 aprilie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 aprilie 2016 întocmit de pârâtă.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3839 din 2 decembrie 2016, instanţa a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac recurentul reclamant susţine că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv normele prevăzute de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 514/2003 şi Legea nr. 192/2006.

În esenţă, recurentul reclamant susţine că nu este demonstrată în cauză interferenţa între atribuţiile de consilier juridic al unei instituţii publice şi cele aferente funcţiei de mediator, hotărârea primei instanţe având în vedere o ipoteză pur teoretică.

În plus, recurentul reclamant arată că legea prevede că este compatibilă funcţia de consilier juridic cu cea de mediator, cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese (art. 11 din Legea nr. 514/2003), consilierul juridic putând exercita medierea în orice conflict în care nu este implicată persoana juridică în care este numit ori angajat.

Faţă de aceste considerente, dezvoltate pe larg în cererea de recurs, reclamantul susţine că nu este demonstrată în cauză incompatibilitatea reţinută de intimată prin raportul de evaluare contestat, astfel că solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

3. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 3839 din 2 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că, prin raportul de evaluare nr. x din 6 aprilie 2016, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut în sarcina recurentului reclamant faptul că s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada 7 octombrie 2013 - 31 decembrie 2015, simultan cu funcţia publică de consilier juridic în cadrul Compartimentului Juridic/Resurse Umane din cadrul primăriei oraşului Căzăneşti, judeţul Ialomiţa, acesta a deţinut calitatea de mediator autorizat, forma de exercitare a profesiei cabinet individual.

Reclamantul a contestat legalitatea raportului de evaluare, acţiunea sa fiind respinsă de instanţa fondului ca neîntemeiată, în esenţă, reţinând că a fost corect stabilită starea de incompatibilitate.

Apreciază judecătorul fondului că nu există o contradicţie între dispoziţiile art. 11 pct. b) din Legea nr. 514/2003 (care declară funcţia de consilier juridic compatibilă cu cea de mediator) şi dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, deoarece au sfere diferite de reglementare şi se interpretează diferit: în primul rând Legea nr. 514/2003 face referire la conflicte de interese, iar Legea nr. 161/2003 la "legătura directă sau indirectă" cu atribuţiile de funcţionar public.

"Ratio legis pentru Legea nr. 161/2003 este dedus din titlul său: transparenţa în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Un exemplu practic de potenţială corupţie poate fi atitudinea unui consilier juridic care direcţionează petenţi ai Primăriei către propriul birou de mediator. După încasarea unui onorariu ca mediator, le poate "facilita" petenţilor accesul la noi structuri din cadrul primăriei. Este corect ca funcţiile publice să fie separate de cele private care permit onorariu, pentru că acte de corupţie pot fi deghizate sau stimulate prin onorarii. Deci textul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 instituie o interdicţie de a exercita alte funcţii, dacă există legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, aplicabilă cazului prezentat de reclamant".

Faţă de aceste considerente, instanţa fondului a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea reclamantului.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că în mod greşit a fost stabilită în cuprinsul raportului de evaluare nr. x din 6 aprilie 2016 starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat recurentul reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici pot pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

În cauza dedusă judecăţii, incompatibilitatea se referă la cumulul dintre funcţia publică de consilier juridic şi funcţia de mediator, considerând intimata pârâtă că profesiile analizate se plasează în acelaşi domeniu de activitate-cel juridic, iar între funcţia de consilier juridic şi cea de mediator există o legătură indirectă(făcând referire la pregătirea profesională a persoanei aflate în incompatibilitate).

Constată Înalta Curte că, în realitate, nu există incompatibilitate, în sensul art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003, în contextul cumulului funcţiei publice de consilier juridic cu cea de mediator.

Simpla plasare a ambelor funcţii în domeniul "juridic" nu este suficientă pentru a considera îndeplinită ipoteza avută în vedere de legiuitor cu prilejul edictării interdicţiei de la art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003, fiind de subliniat faptul că raţiunea acestei interdicţii urmăreşte evitarea întocmai a potenţialelor conflicte de interese, ce se pot concretiza atunci când funcţionarul public, pentru a da întâietate intereselor sale private, omite sau îşi îndeplineşte defectuos atribuţiile de serviciu. Astfel, ceea ce legiuitorul protejează prin interdicţia analizată este funcţia publică, împiedicând astfel funcţionarul public să-şi direcţioneze expertiza în folosul activităţii private desfăşurate într-un domeniu de activitate identic.

Prin urmare, unica raţiune a interdicţiei în discuţie nu poate fi decât aceea a evitării conflictului de interese, or, aşa cum a arătat recurentul reclamant, tocmai această dispoziţie a şi fost avută în vedere de legiuitor, care, prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 514/2003 statuează în sensul că profesia de consilier juridic este compatibilă cu funcţia de mediator, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

Or, singurul mod în care ar putea interfera atribuţiile recurentului reclamant, din perspectiva funcţiei publice de consilier juridic cu cele de mediator ar fi acelea în care recurentul reclamant s-ar afla în situaţia de a încerca medierea când una din părţile în dispută ar fi chiar instituţia publică în care acesta este încadrat.

O astfel de ipoteză a fost avută în vedere de legiuitor, fiind interzisă medierea de către consilierul juridic, atunci când una din părţile aflate în disputa dedusă medierii este instituţia cu care consilierul juridic are un raport de muncă sau de serviciu, astfel că nu există niciun risc la adresa integrităţii şi loialităţii datorate de funcţionarul public ce exercită şi profesia de mediator.

Eronată este şi premisa menţionată în cuprinsul raportului de evaluare, în sensul că ambele funcţii implică, deopotrivă, aceeaşi pregătire profesională, fiind de observat faptul că, dacă funcţia publică de consilier juridic reclamă dovada studiilor superioare juridice de lungă durată, o atare condiţie privind specialitatea studiilor nefiind prevăzută de Legea nr. 196/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Omisiunea legiuitorului de a impune mediatorului condiţia studiilor juridice superioare de lungă durată nu este una întâmplătoare, fiind de subliniat faptul că medierea, aşa cum este definită prin articolul 1 al Legii nr. 196/2006, reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

Medierea, prevede art. 1 alin. (2) din Legea nr. 196/2006, se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile, fiind evident că, în atare context, paralela făcută de intimata pârâtă între cerinţele specifice de ocupare a celor două funcţii nu are suport real.

În concluzie, cu excepţia situaţiei în care consilierul juridic s-ar găsi în ipoteza de a fi învestit ca mediator de instituţia în care este încadrat, reglementată prin art. 11 din Legea nr. 514/2003, celelalte atribuţii prevăzute în fişa postului funcţiei publice analizate de intimată nu au nicio legătură, nici directă şi nici indirectă cu specificul medierii.

Faţă de aceste considerente, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis, cu consecinţa rejudecării cauzei şi admiterii acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 3839 din 2 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea.

Anulează Raportul de evaluare nr. x din 6 aprilie 2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP