Withdrawal of cassation against refusal of Natura 2000 forest compensation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took act of the appellants' withdrawal of the appeal, thereby leaving in force the first-instance decision that dismissed the claim and ruled in favor of the defendant Ministry of Environment, Waters and Forests. The dispute concerned an administrative challenge seeking the annulment of negative decisions regarding the approval of accounting settlements and the payment of state aid compensation for foregone timber production on forest land designated as a Natura 2000 conservation zone, where the owners were prohibited from harvesting in specific functional types. The Court applied the principle of disposability in civil procedure, determining that the withdrawal of the appeal constitutes a valid act of disposition not subject to judicial censorship, and resolved the matter based on the procedural provisions governing the renunciation to trial and the requirement for courts to adjudicate exactly what was requested without exceeding their jurisdictional limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of cassation against refusal of Natura 2000 forest compensation: Înalta Curte, văzând că intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, faţă de cererea recurenţilor de renunţare la judecată, reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Prin Sentinţa nr. 2919 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin care se solicita anularea actelor administrative emise de pârât sub nr. x din 6 ianuarie 2015, nr. y din 20 aprilie 2015 şi nr. 2665/GLG din 4 mai 2015 (raportat la anul 2007), prin care MMAP a comunicat refuzul/avizul negativ cu privire la întocmirea decontului, acordarea compensaţiilor şi dobânzilor aferente anului 2007, cu consecinţa obligării pârâtului la plata sumei de 1.055.483,91 RON reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 6.451,20 ha, situata în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000-Parcul Natural Bucegi-ROSPA0013 şi ROSCI0013, în zona/tipul funcţional TI şi T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de B., cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat; plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 1.055.483,91 RON începând cu data de 19 iulie 2012, data la care creanţa a devenit exigibila, respectiv data la care Comisia Europeana a emis Decizia nr. C(2012)5166 final - publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13 septembrie 2012 (RO)- prin care a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice şi juridice indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (păduri în T1 şi T2 din cadrul Siturilor Natura 2000) sau de la data de 3 aprilie 2014, data înregistrării Cererii sale nr. x din 3 aprilie 2014 la CRSC Ploieşti (ex-ITRSV).
2. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 ianuarie 2016, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.
3. La data de 22 martie 2018, având în vedere decesul recurentului-reclamant A., pricina a fost suspendată până la introducerea în cauză a moştenitorilor, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La data de 20 august 2018, apărătorul recurentului a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii prin moştenitorii recurentului, C., D., E., F. şi G.
4. Pricina a fost repusă pe rol la termenul din 1 noiembrie 2018, fiind amânată, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurenţilor, la data de 14 februarie 2019.
Pentru termenul din 14 februarie 2019, s-a depus de către avocatul recurenţilor cerere de renunţare la recurs, solicitând termen pentru a depune originalul acesteia, precum şi judecata în prezenţa părţilor.
5. Înalta Curte, văzând că intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, faţă de cererea recurenţilor de renunţare la judecată, reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la recursul formulat de A. şi continuat de C., D., E., F. şi G. împotriva Sentinţei nr. 2919 din 9 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2019.
GGC - CP