Broadcaster's appeal upheld, annulling audiovisual fine for talk-show montage as lawful value judgment.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 29.07.2013, reclamanta “A” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, solicitând, în principal anularea Deciziei C.N.A. nr. 36x din 02.07.2013 privind amendarea “A” S.R.L. cu suma de 10.000 lei, ca neîntemeiată, cu consecinţa anulării sancţiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 30, art. 40 alin. (4), art. 66 si art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările ulterioare și în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment/somaţie.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3098 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. “A” S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 Cod procedură civilă, a formulat recurs reclamanta S.C. “A” S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării unei soluţii de admitere a plângerii formulată cu consecinţa, în principal, a desfiinţării Deciziei CNA nr.364 din data de 2.07.2013 privind amendarea “A” SRL cu suma de 10.000 lei, în subsidiar, a înlocuirii sancţiunii amenzii cu avertisment/somaţie publică, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/*2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea căii de atac, recurenta susține că sentința civilă criticată este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

În acest sens, recurenta reclamantă arată că prin decizia atacată în cauză, intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a dispus sancționarea sa pentru încălcarea prevederilor art.30, art.40 alin.4, art.66 alin.1 lit. a) și b) și art.67 din Decizia nr.220/2011.

În esență, i s-a imputat recurentei reclamante că, în cadrul emisiunii ”X” difuzată în data de 20 iunie 2013, că alegerea tendențioasă a anumitor fragmente din unele emisiuni anterioare, în care doamna B își exprimă opinia într-un mod ”conflictual” cu alte persoane sau era jignită de limbajul sau atitudinea interlocutorului, a avut rolul dea o pune pe aceasta într-o lumină negativă, de natură a-i prejudicia dreptul la propria imagine.

Contrar celor afirmate de intimata pârâtă în cuprinsul deciziei contestate, însușite ca atare și de instanța fondului, recurenta reclamantă susține că prin emisiunea în discuție nu s-a urmărit și nici nu s-a încălcat dreptul la imagine al jurnalistei B ori folosirea cu rea-credință a imaginii acestei jurnaliste, lipsită de suport fiind și concluzia, în sensul încălcării prevederilor art. .66 alin.1 lit. a) și b) și art.67 din Decizia nr.220/2011.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, reclamanta solicită casarea sentinței civile și rejudecarea cauzei, în sensul celor mai sus arătate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de față, înalta Curte constată că este fondat, urmând a casa sentința civilă criticată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantei, cu consecința anulării deciziei contestate.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 364/02.07.2013 emisă de intimata CNA, reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 10.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 30, art. 40 alin. (4), art. 66 şi art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, motivat în esenţă de împrejurarea că emisiunea ar fi fost de natură să afecteze dreptul la imagine al persoanei, in speţă al dnei. B - jurnalist, iar informaţiile puse la dispoziţia publicului au fost lipsite de echilibrul si imparţialitatea la care obligă prevederile legale.

În acest sens, membrii Consiliului au apreciat că alegerea tendenţioasă a anumitor fragmente din unele emisiuni anterioare difuzate de postul “C” TV, în care doamna B îşi exprima opinia într-un mod „conflictual" cu alte persoane sau era jignită de limbajul sau atitudinea interlocutorului, a avut rolul de a o pune pe aceasta într-o lumină negativă, de natură a-i prejudicia dreptul la propria imagine.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 30 din Codul audiovizualului, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, viaţa privată, onoarea şi reputaţia, precum şi dreptul la propria imagine.

Totodată, Consiliul a apreciat că, în aceste condiţii, difuzarea înregistrărilor s-a făcut cu rea-credinţă, pentru prejudicierea imaginii persoanei, ceea ce contravine şi prevederilor art. 40 alin. (4).

De asemenea, Consiliul a constatat că, deşi prezentarea acestor imagini servea pretinsului scop anunţat de moderatorul emisiunii, respectiv acela de a demonstra „mitocănii, mahalagism şi grobianism" în presă, acestea au vizat, în exclusivitate, persoana doamnei B, care nu a fost prezentă în emisiune, fără a se face referire ori a se prezenta imagini şi cu alţi jurnalişti în situaţii similare celor exemplificate, situaţie care tinde să întărească utilizarea cu rea-credinţă a imaginii acesteia.

Pe de altă parte, o astfel de prezentare exclusivă a avut şi un caracter discriminatoriu pe criterii de gen, având în vedere atât exprimările moderatorului cu privire la persoana B, cât şi titlurile afişate de radiodifuzor, precum: „politicieni şl analişti sunt „executaţi" de o ”femeie"; „cine este femeia care discriminează mai rău ca Y", titluri care rulau pe ecran simultan cu discuţiile cu caracter discriminatoriu şi lipsit de imparţialitate din studio.

Or, în condiţiile în care moderatorul emisiunii a afirmat că „Există, pe undeva, un palmares, din nefericire public, foarte echilibrat la mitocănii, pentru că există doamne, care se disting în studiourile de televiziune, deocamdată acolo le vede toată ţara, fiind de multe ori şi întâmplător de o anumită parte politică a simţurilor, fiind mai grobiene şi mult mai mitocance, (...)." însă în emisiune s-a discutat şi exemplificat în mod exclusiv pe marginea reacţiilor sau comportamentului doamnei B în anumite situaţii, emisiunea fiind, conform afirmaţiei d-lui D (realizatorul emisiunii), „o discuţie dedicată doamnei B. E, dacă vrei un exemplu şi cel mai recent şi dacă vrei cel mai pregnant în ultima vreme", o astfel de prezentare a avut un caracter discriminatoriu pe criteriul de gen, aducând vătămare demnităţii şi imaginii femeii care îşi exprimă opinii în calitatea sa de jurnalist.

De asemenea, s-a mai reţinut că, pentru conţinutul emisiunii "Ştirile .." din data de 13 noiembrie 2012 în cadrul căreia, într-o intervenţie telefonică, domnul E a jignit-o pe doamna B, radiodifuzorul a fost sancţionat de CNA prin Decizia nr. 76x/2012 cu amendă în cuantum de 20.000 lei, situaţie în care redifuzarea în cadrul emisiunii „X" din data de 20 iunie 2013 a fragmentului respectiv, constituie, de asemenea, o încălcare a dispoziţiilor legale privind dreptul la imagine şi demnitatea persoanei.

În acest context, Consiliul a mai apreciat că radiodifuzorul, persoana responsabilă pentru conţinutul programelor audiovizuale puse la dispoziţia publicului, nu a asigurat respectarea dreptului persoanei la onoare şi propria imagine şi nici respectarea principiilor imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, aşa cum obligă dispoziţiile legale din domeniul audiovizualului.

De asemenea, având în vedere modul în care s-a desfăşurat emisiunea, Consiliul a apreciat că exercitarea de către moderator a dreptului de a-şi exprima opinia s-a făcut fără separarea clară a opiniilor de fapte, situaţie de natură a afecta imparţialitatea la care îl obligă dispoziţiile legale.

Prin sentința civilă nr.3882/06.12.2013 pronunțată în dosarul nr.5324/2/2013 a Curții de Apel București-Secția A VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea și anulată Decizia CNA nr.364/02.07.2013.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr.2865/24.09.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF, a fost admis recursul, casată sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza pe fond, instanța fondului constată că, în cuprinsul Deciziei de sancţionare se reiau dialogurile consemnate în Raportul de monitorizare a emisiunii "X" din data de 20.06.2013 difuzată de către reclamanta, pe postul de televiziune “C” TV, în cadrul căreia au participat in calitate de invitaţi dl. F - analist politic, dna. G - jurnalist, dl. H -scriitor si dna. I – avocat.

Analizând conţinutul Raportului de monitorizare, prin raportare la faptele reţinute în Decizia contestată, dispoziţiile legale încălcate şi susţinerile părţilor, curtea de apel a apreciat acţiunea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a susţinut în cuprinsul acţiunii că realizatorul a difuzate o serie de fragmente din emisiuni anterioare a căror protagonistă era jurnalista B, aflată în diferite ipostaze, care au fost selectate în aşa fel încât să reflecte obiectivismul emisiunii și al persoanelor participante, fiind prezentate atât situaţii in care jurnalista a fost pusă într-o lumină negativă, prin atitudinea agresivă de care a dat dovadă, dar și situaţii in care a fost evidenţiat controlul de sine și demnitatea acesteia, atunci când a fost ţinta unor cuvinte si expresii jignitoare. De asemenea, maniera in care invitaţii la emisiune și-au exprimat poziţia cu privire la fragmentele emisiunilor difuzate, a asigurat echilibrul necesar intre protejarea dreptului la onoare și propria imagine și libertatea de exprimare.

Curtea de apel recunoaşte că libertatea de exprimare a jurnalistului este o componentă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, garantate de art.30 alin.1 din Constituţia României şi art.10 alin.1 din CEDO, însă a apreciat că exercitarea lor nu trebuie să aducă atingere dreptului la imagine şi reputaţiei persoanelor şi trebuie să respecte dreptul publicului de a fi informat în mod obiectiv cu privire la realitatea faptelor difuzate, să se respecte principiul echilibrului şi imparţialităţii.

Curtea de apel a constatat, însă, că reclamanta a selectat anumite intervenţii atât ale invitaţilor (intervenţiile d-lui H, d-nei I), precum şi ale moderatorului, care în opinia sa, verifică respectarea acestor obligaţii şi principii, urmărind separarea clara a opiniilor de fapt, dând posibilitatea fiecărui invitat, pe rând, sa îşi exprime punctul de vedere fata de subiectul dezbaterii, încercând sa asigure prezentarea argumentelor si a contraargumentelor intr-o ordine tocmai in vederea asigurării separării clare a opiniilor.

Însă, din analiza de ansamblu a emisiunii, astfel cum a fost reţinută în Raportul de monitorizare şi CD-ul depus, se conturează în mod clar o imagine a d-nei B, atât prin difuzarea unor fragmente din emisiuni din datele de 25.02.2010, 04.09.2012 şi 13.11.2012, pentru acesta din urmă radiodifuzorul fiind chiar sancţionat de CNA, în care această persoană a fost angrenată în discuţii aprinse cu diverşi interlocutori, toate la un loc, în sprijinul oferirii publicului a imaginii unei persoane conflictuale.

Mai mult în cadrul emisiunii, în sprijinul afirmaţiilor că persoana în cauză ar face propagandă politică pentru un anumit partid, au fost date pe ecran imagini când, aflată la un dineu, muşca dintr-un cârnat, imaginile fiind redate de mai multe ori înainte-înapoi.

Curtea constată că, în ansamblul său, emisiunea nu a căutat să imprime un echilibru al imaginilor şi informaţiilor, de natură să conducă publicul la perceperea unei imagini corecte despre persoana vizată, modul de selectare a dialogurilor, de montaj al imaginilor şi de prezentare din partea moderatorului, conducând clar la o lipsă de imparţialitate.

În ceea ce priveşte buna-credinţă, aceasta este într-adevăr prezumată, până la proba contrară, însă, pentru a se verifica dacă prin modul în care a fost montată emisiunea şi au fost moderate discuţiile, trebuie verificat dacă, observatorul rezonabil, persoana terţă, dezinteresată dar cu un nivel de informaţii rezonabil, poate să perceapă existenţa unei aparenţe de imparţialitate şi dacă prezentarea unei imagini are ca scop relatarea adevărului.

Din acest punct de vedere, din modul în care moderatorul a orientat discuţiile şi a dublat aceste discuţii cu imagini şi înregistrări a unor dialoguri şi emisiuni anterioare, rezultă clar intenţia acestuia de a oferi un anumit gen de imagine despre persoana vizată fără să ofere posibilitatea publicului de a cunoaşte alte ipostaze în care a reacţionat în situaţii asemănătoare.

Față de aceste considerente instanța fondului a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, considerând legală și temeinică sancțiunea aplicată.

Examinând conținutul dispozițiilor considerate a fi încălcate în contextul faptic enunțat de decizia CNA nr.364/02.07.2013, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.30 din Decizia nr.220/2011, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine.

Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea, prevede art.40 alin.4 din același act normativ.

În fine, art.66 din Codul audiovizualului prevede că programele de știri și dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie asigurate imparțialitatea și echilibrul și să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică iar potrivit art.67 din același act normativ, în exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.

Analiza legalității deciziei CNA precum și a sentinței civile pronunțate în contestația asupra acesteia trebuie să pornească de la faptul că pretinsa încălcare a normelor Codului Audiovizualului a avut loc în contextul unei emisiuni al cărei scop declarat a fost dezbaterea conduitei jurnalistice, fiind prezentat un colaj de fragmente de emisiuni, al căror protagonistă era și jurnalista B.

Raportat la selectarea anumitor fragmente de emisiuni, curtea de apel a reținut faptul că o atare manieră nu este de natură a încălca prevederile Codului audiovizualului, însă, constată că, în ansamblul său, emisiunea nu a căutat să imprime un echilibru al imaginilor şi informaţiilor, de natură să conducă publicul la perceperea unei imagini corecte despre persoana vizată, modul de selectare a dialogurilor, de montaj al imaginilor şi de prezentare din partea moderatorului, conducând clar la o lipsă de imparţialitate.

Constată instanța de control judiciar că hotărârea primei instanțe tratează greșit conflictul dintre libertatea de exprimare și dreptul la reputație, parte integrantă din dreptul la respectarea vieții private.

În înțelesul prevederilor art. 73 alin.1 Cod civil, orice persoană are dreptul la propria imagine, iar în exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Potrivit dispozițiilor art.75 Cod civil, (1)nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Prin urmare, o primă observație ce se impune a fi formulată este aceea că, în realitate, ceea se reproșează radiodifuzorului în cauza de față nu este afectarea dreptului la imagine, al cărui conținut este clar delimitat prin prevederile art.73 C.civil, ci afectarea reputației.

În acest context, instanța de control judiciar are de analizat dacă exercitarea libertății de exprimare a afectat dreptul la reputație al altora, analiză ce comportă mai multe paliere, după cum se va arăta în continuare.

Trebuie subliniat faptul că obiectul dezbaterilor în cadrul emisiunii ce a determinat sancționarea recurentei reclamante nu a fost analiza conduitei unei persoane private, discuțiile gravitând în jurul unei persoane cu notorietate în lumea jurnalistică, respectiv doamna B, esențial fiind a se preciza faptul că emisiunea în discuție a urmărit strict conduita publică a jurnalistului în contextul participării la o serie de emisiuni ce vizau, la rândul lor, probleme de interes general și nu conduita jurnalistei B în afara arenei publice în care este implicat jurnalistul din perspectiva profesiei sale.

În atare context, limitele libertății de exprimare în privința radiodifuzorului capătă valențe mai largi, fiind recunoscută, în jurisprudența instanțelor naționale și în lumina principiilor ce se degajă din jurisprudența CEDO pe marginea conflictului dintre dreptul la respectarea vieții private și libertatea de exprimare limite mai largi ale expresiei manifestării acestei libertăți și chiar o anumită doză de exagerare, fără a se admite prin aceasta încălcarea prevederilor convenționale privind libertatea de exprimare.

Reamintind faptul că limitele criticii admisibile în privinţa unui om politic, vizat în această calitate, sunt mai mari decât în cazul unei simple persoane particulare, Curtea de la Strasbourg a subliniat, în cauza Morar contra României, că acest principiu nu se aplică numai în cazul oamenilor politici, ci se extinde la orice persoană publică, şi anume orice persoană care, prin actele sale sau chiar prin poziţia sa, face parte din sfera publică [Krone Verlag GmbH & Co. KG împotriva Austriei, nr. 34.315/96, pct. 37, 26 februarie 2002, şi Verlagsgruppe News GmbH împotriva Austriei (nr. 2), nr. 10.520/02, pct. 36, 14 decembrie 2006], Cu alte cuvinte, este necesar să se facă distincţie între persoanele particulare şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice (Tănăsoaica împotriva României, nr. 3.490/03, pct. 32—41, 19 iunie 2012).

În continuare, trebuie reamintită jurisprudenţa constantă a Curţii, conform căreia, pentru a aprecia existenţa unei „nevoi sociale imperioase”, care poate să justifice o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, este necesar să se facă o distincţie clară între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă materialitatea primelor se poate demonstra, exactitatea celor din urmă nu poate fi demonstrată (De Haes şi Gijsels, citată anterior, pct. 42). Desigur, dacă este vorba despre susţineri privind conduita unui terţ, uneori poate fi dificil de făcut distincţia dintre imputările de facto şi judecăţile de valoare. Este la fel de adevărat că şi o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este total lipsită de temei faptic (Jerusalem împotriva Austriei, nr. 26.958/95, pct. 43, CEDO 2001-11).

Fără îndoială, a caracteriza un jurnalist ca fiind ”conflictual”, ori adept al unui anumit curent politic nu poate constitui o atingere adusă demnității acestuia ci reprezintă, în mod evident, o judecată de valoare, opinia proprie a autorului materialului difuzat în emisiunea ce face obiectul analizei CNA în decizia nr.364/02.07.2013, opinie ce nu poate avea ca efect încălcarea dreptului la reputație, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența pe marginea aplicabilității art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apoi, faptul realizării colajului, reprezentând consumarea unui cârnat, pentru a demonstra, în opinia jurnaliștilor radiodifuzorului recurent în cauza de față, faptul că doamna B este ”propagandist, cu simbrie, din partea unui partid politic” reflectă un caracterul evident discutabil al manierei de abordare jurnalistică, chiar privită din perspectiva unui demers satiric, însă o atare trăsătură nu poate atrage sancționarea radiodifuzorului în temeiul dispozițiilor art.91 din Legea nr.504/2002.

Libertatea jurnalistică include și posibilitatea de a recurge la anumită doză de exagerare sau chiar de provocare, se arată în aceeași jurisprudență a instanței europeane (cauza Pedersen și Baadsgaard), subliniindu-se faptul că nici Curții EDO și nici instanțelor interne nu le revine sarcina de a se substitui presei în alegerea modului de relatare pe care trebuie să îl adopte într-un anumit caz (Jersild împotriva Danemarcei, 23 septembrie 1994, pct. 31 și Eerikäinen și alții împotriva Finlandei, nr. 3514/02, pct. 65, 10 februarie 2009).

Față de aceste considerente instanța de control judiciar constată, contrar celor reținute de prima instanță, că nu este dovedită în cauză încălcarea prevederilor art. 30, art. 40 alin. (4), art. 66 şi art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, astfel că recursul de față va fi admis, în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de S.C. “A” S.R.L. împotriva Sentinţei nr.3098 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamantă.

Anulează Decizia C.N.A. nr.364 din 2.07.2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.