European Arrest Warrant refusal upheld; sentence execution in Romania ordered for remaining 390 days.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Trieste - Italia la data de 04.11.2020 în dosarul SIEP N. 389/2019, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, privind pe numitul A., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare şi 1000 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 270 din C. pen., pedeapsă din care mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare, conform certificatului emis de autorităţile italiene.

S-a dispus executarea în România de către numitul A. a pedepsei de 390 zile închisoare.

În baza art. 99 alin. (3) teza a III-a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării sentinţei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/13.11.2020 din data de 13.11.2020 la zi.

S-a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă nr. 124/PI/ME/13.11.2020 emis de către Curtea de Apel Timişoara, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

S-a dispus comunicarea soluţiei Ministerului Justiţiei, autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a solicitat arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 15 zile în vederea ataşării şi traducerii în limba română a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia.

Prin încheierea de şedinţă din 13.11.2020, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 13.11.2020 până la data de 27.11.2020 inclusiv, fiind emis în acest sens mandatul de arestare nr. x/ME/13.11.2020, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 26.11.2020, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

Pentru termenul de judecată din 26.11.2020, a fost depusă la dosar traducerea mandatului european de arestare emis de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Trieste la data de 04.11.2020 în dosarul nr. x N. 389/2019, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an şi 1 lună închisoare, aplicată pentru săvârşirea de infracţiuni contra proprietăţii.

De asemenea, la acest termen de judecată, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, dorind să execute pedeapsa în România şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În considerarea acestei poziţii procesuale şi în baza dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul din Trieste - Italia, pentru a comunica hotărârea nr. 186/2018 - R.G.N.R. 66/2016 - Reg. Gen. 913/2017 pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019 pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, în vederea recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii.

Totodată, în baza art. 104 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 302/2004, a menţinut starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 13.11.2020, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 28.11.2020 până în data de 27.12.2020 inclusiv şi a stabilit termen de judecată la data de 10.12.2020, ora 09:30, pentru obţinerea relaţiilor de la Tribunalul din Trieste - Italia.

Curtea de apel a constatat că, pentru acest termen de judecată, autorităţile judiciare italiene au transmis hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, documente care, ulterior, au fost traduse în limba română.

Totodată, s-a constatat că, la data de 03.12.2020, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara dosarul nr. x/2020, cu termen de judecată în data de 18.01.2020, având ca obiect cererea autorităţilor judiciare din Italia privind recunoaşterea sentinţelor penale mai sus menţionate şi executarea unui rest de pedeapsă de 690 zile închisoare, de către numitul A.. Cererea autorităţilor judiciare din Italia a fost ataşată la propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara de a admite cererea autorităţilor judiciare din Italia privind recunoaşterea celor două hotărâri penale.

Din analiza actelor aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că persoana solicitată A. a fost condamnată prin hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul General al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare şi 1000 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian.

Potrivit Certificatului emis la data de 16.11.2020 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Trieste, numitul A. mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare. Din cuprinsul acestui înscris, a rezultat că în sarcina persoanei condamnate s-a reţinut că a cumpărat sau a primit autoturismul marca B. înmatriculat cu nr. x, aparţinând numitei C., autoturism de provenienţă ilicită, întrucât sus-numita a reclamat furtul acestuia la sediul Unităţii de Carabinieri din localitatea Ferrara. S-a mai reţinut că persoana condamnată a fost depistată la volanul autoturismului în timp ce ieşea de pe teritoriul statului pe la punctul de trecere a frontierei din Fernetti. S-a reţinut, astfel, că fapta a fost săvârşită într-un loc necunoscut, la o dată cuprinsă între 30.12.2015 şi 06.01.2016, fiind constatată la data de 06.01.2016 în Monrupino, Trieste, la punctul de trecere a frontierei din Fernetti.

Procedând la analizarea cauzei prin prisma condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a apreciat că aceste cerinţe sunt îndeplinite, având în vedere că hotărârea de condamnare a persoanei solicitate A. este executorie şi definitivă, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa este incriminată şi de legislaţia românească, sub aceeaşi denumire şi este prevăzută de art. 270 din C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, persoana condamnată are cetăţenia română, iar aceasta şi-a dat consimţământul pentru executarea pedepsei în România.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, că hotărârea emisă de statul emitent nu este contrară principiului non bis în idem, iar persoana condamnată nu este cercetată pentru aceleaşi infracţiuni în România, conform art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

S-a mai reţinut că, întrucât autorităţile judiciare din Italia au aplicat o sancţiune penală cu închisoare executabilă în regim de detenţie, nu există niciun impediment care să derive din natura pedepsei aplicate.

Ca urmare, s-a constatat incidenţa cazului de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 167 din acelaşi act normativ pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul nededucerii din pedeapsa recunoscută a perioadei deja executate într-un penitenciar din Italia şi a beneficiului obţinut în urma muncii prestate în acea perioadă.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată D., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul Trieste a emis, la 04 noiembrie 2020, în dosarul nr. x N. 389/2019, un mandat european de arestare pe numele cetăţeanului român A. în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an şi 1 lună închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste. Conform menţiunilor din cuprinsul mandatului european de arestare, condamnarea a vizat săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, reţinându-se în sarcina persoanei solicitate că a cumpărat sau a primit autoturismul marca B. înmatriculat cu nr. x aparţinând numitei C., autoturism de provenienţă ilicită, întrucât sus-numita a reclamat furtul acestuia la sediul Unităţii de Carabinieri din localitatea Ferrara. S-a mai reţinut că persoana condamnată a fost depistată la volanul autoturismului în timp ce ieşea de pe teritoriul statului pe la punctul de trecere a frontierei din Fernetti. S-a reţinut, astfel, că fapta a fost săvârşită într-un loc necunoscut, la o dată cuprinsă între 30.12.2015 şi 06.01.2016, fiind constatată la data de 06.01.2016 în Monrupino, Trieste, la punctul de trecere a frontierei din Fernetti.

Fiind sesizată cu propunerea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 04 noiembrie 2020 de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul Trieste în dosarul nr. x N. 389/2019, Curtea de Apel Timişoara a procedat, la termenul de judecată din 26.11.2020, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la audierea persoanei solicitate A., prilej cu care acesta a precizat că nu este de acord să fie predat către autorităţile judiciare italiene, că doreşte să execute pedeapsa în România şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii (aspecte reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acel termen).

Totodată, se constată că, la solicitarea primei instanţe, formulată în considerarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară emitentă a transmis la dosar hotărârea nr. x/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, precum şi certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Din analiza acestor documente, efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, rezultă că hotărârea de condamnare a cetăţeanului român A. pronunţată de autorităţile judiciare italiene este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, se referă la fapte care sunt incriminate şi de legea penală română (art. 270 din C. pen.) şi sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, iar pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare (din care au rămas de executat 390 zile) are aceeaşi natură şi se încadrează în cuantumul sancţiunii penale ce ar putea fi stabilită dacă fapta ar fi fost săvârşită în România. În plus, numitul A., şi-a manifestat dorinţa să execute pedeapsa în România, este cetăţean român şi, pentru fapta imputată, ar fi fost sancţionabil potrivit legislaţiei interne.

Deopotrivă, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, contestatorul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Rezultă, aşadar, că, în speţă, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoaşterea, pe cale incidentată, a hotărârii judecătoreşti străine şi punerea acesteia în executare pe teritoriul României.

Ca urmare, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond, raportându-se la poziţia procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene, că doreşte să execute pedeapsa în România şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii, a apreciat incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi, constatând întrunirea condiţiilor reglementate de art. 167 din acelaşi act normativ, a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunţată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curţii de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunţată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare şi 1000 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 270 din C. pen., pedeapsă din care mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare, conform certificatului emis de autorităţile italiene.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, prin dispunerea executării în România cu titlu de pedeapsă doar a unui număr de 390 de zile închisoare, instanţa de fond a scăzut, implicit, din totalul de 1080 de zile (3 ani) închisoare la care fusese condamnat contestatorul cele 690 de zile închisoare executate deja în statul italian la data de 05.08.2020 (calculate la data de 23.09.2020) şi menţionate în cuprinsul certificatului transmis la dosar, aşa încât nu pot fi primite susţinerile acestuia sub acest aspect. De altfel, din pedeapsa dispusă a fi executată în România, de 390 zile închisoare, prima instanţă a dedus şi arestul preventiv de la 13 noiembrie 2020 la zi, dispunând, în final, emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte constată legală şi temeinică hotărârea atacată, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul persoană solicitată se află în culpă procesuală, aşa încât va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - CL