European arrest warrant refused due to family concealment exemption under dual criminality rule; surrender annulled and person released

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 118 din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franţa privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., fiica lui B. şi C..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni, respectiv tăinuirea de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 98 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. 7188/II/5/2020 emisă la data de 12 noiembrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 12.11. 2020, orele 1340 până la data de 13.11. 2020, orele 1340.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 noiembrie 2020, până la data de 22 decembrie 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franţa, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa - Tribunalul Judiciar din Rennes.

A dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 12.11.2020.

S-a menţionat că organele de poliţie vor reţine şi preda persoana solicitată A. la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa.

S-a reţinut că administraţia locului de deţinere - Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova va primi şi reţine persoana solicitată A., începând cu data de 23 noiembrie 2020, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa.

S-a stabilit că prezenta hotărâre se notifică persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a constatat şi reţinut următoarele:

- mandatul european de arestare nr. Franţa nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, a fost depus în original şi tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, ce au corespondent în disp. art. 48 coroborat cu art. 228, alin. (1)-(22)9, alin. (1), lit. d) din C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracţiunea de furt calificat aşa cum arată decizia 2/2008 pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii) şi art. 367 alin. (1) din C. pen. român (constituirea unui grup infracţional organizat) şi fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări);

- infracţiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancţionată de dispoziţiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi face parte din lista celor care dau loc la predare;

- circumstanţele cauzei constau în aceea că, la data de 8 septembrie 2018, un cabinet de geometrie, situat în Verson, era victima unui furt prin efracţie de material dedicat muncii de geometri pentru un prejudiciu estimat la 260 000 de euro. Primele investigaţii au permis identificarea lui D. cunoscut în mod defavorabil pentru furturi în diverse ţări europene, care fusese controlat de către poliţie la frontierele din Beauvais la câteva zile înainte de furtul comis în Verson atunci când era însoţit de E., România, de asemenea cunoscut pentru fapte de furturi în Austria, Republica Cehia şi Germania.

Expertiza telefonului x aparţinând lui E. a confirmat faptul că materialul furat era expediat prin colete, în România, avându-le ca destinatare pe A. şi F., soţia lui E..

Studiul contului G. a lui E. a arătat ca acesta era membrul unui grup închis dedicat activităţilor de geometru şi de topograf. S-a constatat, de altfel, că E. publicase acolo anunţuri referitoare la vânzarea de material specific. Ancheta efectuată a lăsat să se creadă că E. era implicat în circa douăzeci de fapte de furturi sau tentative de furturi comise în cabinetele de geometrie între lunile septembrie 2018 şi octombrie 2020 pentru un prejudiciu total estimat la 1.105.000 de euro; investigaţiile permiteau de asemenea stabilirea implicării A. şi a fiicei sale, F. în calitate de tăinuitori.

Conform relaţiilor suplimentare depuse la dosar în data de 23.11.2020 de autorităţile judiciare franceze a mai rezultat că F. şi A. au participat de pe teritoriul României, în perioada 09.09.2018 - 09.11.2020 la un grup format sau la un acord stabilit pentru pregătire caracterizate prin una sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracţiuni, în acest caz furturile fiind comise de către o bandă organizată, şi ascunderea furturilor comise de banda organizată formată din A., F., E. şi D. în vederea livrării pachetelor care conţin material furat către România;

S-a descoperit în telefonul x folosit de E. în timpul călătoriei în scopuri criminale, două contacte unice:

"H." - x şi "I." - x cu precizarea că la acest contact figura o fotografie cu un cuplu, respectiv E. şi soţia sa F.. Acest număr asociat cu "I." apărând deja în numeroase ocazii ca un contact apelat din liniile dedicate săvârşirii faptelor (D 64, D77, D205);

De asemenea, s-a constatat prezenţa fotografiilor cu borderouri corespunzătoare expedierilor de colete cu destinaţia din România prin intermediul companiei de transport J. trimise de către " K." fie către A. domiciliată în Ploieşti, borderoul menţionând ca număr la destinatar x (înregistrat şi în telefon sub "I.", asociat cu fotografia F.) şi F. direct.;

S-a mai arătat că au apărut 12 numere diferite de pachete, unele dintre ele cu greutăţi mari de până la 20Kg.

- nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz ale executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ;

- în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o cauză penală;

- persoana solicitată, fiind audiată, nu şi-a exprimat consimţământul la predare, fiind incidente prevederile art. 104 alin. (5) din acelaşi act normativ; aceasta a înţeles regula specialităţii declarând că nu renunţă la aceasta şi solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în ţara de origine, adică în România.

- predarea persoanei solicitate se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Aşa fiind, Curtea constată că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.

Aspectele invocate de persoana solicitată, conform cărora nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată de autorităţile judiciare din Franţa şi faptul că are un copil minor în întreţinere exced posibilităţii instanţei de a dispune sub aceste aspecte în această procedură a executării mandatului european de arestare emis de un stat membru al Uniunii Europene.

Împotriva Sentinţei penale nr. 118 din data de 23 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În motivarea contestaţiei formulate, în esenţă, a învederat contestatoarea, sub un prim aspect, faptul că în conformitate cu prevederile art. 84 din Legea 302/2004 coroborate cu art. 1 alin. (1) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum şi cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO pentru emiterea unui mandat european de arestare este necesar a exista motive verosimile de a se bănui că respectiva persoană a săvârşit o infracţiune, însă în prezenta cauză nu există suficiente elemente faptice din care să rezulte că A. face parte dintr-o asociere de infractori împreună cu celelalte persoane menţionate în mandat. Mai mult susţine contestatoare că nici cu privire la celelalte persoane menţionate în documentaţia trimisă de autoritatea judiciară franceză nu rezultă elemente din care să rezulte comiterea faptei.

Ca atare, măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată apare ca fiind sub semnul îndoielii şi chiar a legalităţii, atrăgând pe cale de consecinţă nelegalitatea mandatului european de arestare.

Un alt aspect susţinut de către contestatoare vizează greşita verificare a condiţiei dublei încriminări, şi deci, greşita calificare şi încadrare juridică a faptelor realizată de prima instanţă.

În al treilea rând, a susţinut că faptele imputate persoanei solicitate sunt localizate pe teritoriul României caz în care este incident cazul de refuz de executare a mandatului european prevăzut de art. 4 pct. 7 lit. a) din decizia cadru.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea solicitării de executare a mandatului european de arestare.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma contestaţiei formulate, dar şi sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 4251 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Cu toate acestea potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care acesta se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

Prin sentinţa penală atacată, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franţa privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x- (nr. parchet) emis la data de 12.11.2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., reţinând că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.

Înalta Curte, examinând la rândul său documentaţia înaintă de organul judiciar francez, respectiv mandatul european de arestare, dosar fond, precum şi precizările primite la 20.11.2020, dosar fond, reţine că în privinţa persoanei solicitate acuzaţia formulată vizează în esenţă comiterea infracţiunii de tăinuire a bunurilor obţinute prin sustragere de către persoanele indicate ca fiind autorii infracţiunilor de furt, respectiv E. şi D..

Rezultă din conţinutul mandatului european de arestare şi precizările menţionate, faptul că E. şi D. sunt suspectaţi de comiterea a douăzeci de furturi ori tentativă la furt din cabinetele de geometri între lunile septembrie 2018 - noiembrie 2020, cu un prejudiciu estimat de 1.105.000 euro. Bunurile obţinute din comiterea acestor infracţiuni se presupune că erau expediate prin colete în România, destinatarii coletelor fiind persoana solicitată A. şi fiica acesteia, F., soţia numitului E..

De asemenea, autoritatea judiciară franceză precizează că numerele telefonice de contact menţionate în borderourile corespunzătoare expedierilor de colete cu destinaţia România, prin intermediul companiei de transport J. aparţin persoanei solicitate şi fiicei acesteia F., soţia numitului E..

Încadrarea juridică a faptelor pretins comise de către persoana solicitată A. potrivit menţiunilor din mandatul european de arestare vizează comiterea infracţiunilor de tăinuire de bunuri provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez.

Judecătorul fondului a considerat că faţă de conţinutul mandatului european de arestare, respectiv descrierea faptelor pretins comise de către persoana solicitată, infracţiunile ar avea corespondent în disp. art. 48 coroborat cu art. 228, alin. (1) - art. 229, alin. (1), lit. d) din C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracţiunea de furt calificat aşa cum arată decizia 2/2008 pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii) şi art. 367 alin. (1) din C. pen. român (constituirea unui grup infracţional organizat) şi fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări).

Înalta Curte, în dezacord cu prima instanţă, constată că faptele menţionate în mandatul european de arestare pot constitui, potrivit legislaţiei române, infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen.

Din relaţiile furnizate de organul judiciar francez nu rezultă faptul că persoana solicitată ar fi realizat mai mult acte de tăinuire pentru a fi incidentă decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2008 pronunţată în recurs în interesul legii, coletele expediate pe numele său având drept număr telefonic de contact pe cel al fiicei sale, F., ori numărul ce îi aparţinea, însă acesta era folosit tot de fiica sa, în condiţiile în care în telefonul numitului E., contactul era salvat sub numele "I." şi avea asociată fotografia numitei F..

Mai mult, chiar menţiunile din mandatul european de arestare sunt în acest sens, respectiv "Pe bonurile de trimitere, numele A. şi a F. erau menţionate ca fiind destinatarele coletelor. Numărul de contact menţionat pe bonuri era o linie telefonică atribuită F.", "investigaţiile permit, de asemenea, stabilirea implicării A. şi a fiicei sale, F., în calitate de tăinuitori.

Se mai reţine faptul că toate infracţiunile pretins comise de către persoana solicitată au fost săvârşite pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile 8 alin. (2) C. pen., iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că aceasta s-ar fi deplasat vreodată în Franţa.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu poate reţine că faptele imputate persoanei solicitate pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. român, denumirea infracţiunii din dreptul francez, precum şi starea de fapt prezentată în mandatul european de arestare conducând la concluzia anterioară, infracţiunea la care face referire mandatul nefiind una ce poate fi regăsită şi în dreptul penal român.

În condiţiile în care singura infracţiune ce se poate reţine ca fiind pretins comisă de către persoana solicitată este cea prevăzută de art. 270 C. pen., infracţiune care nu este menţionată între cele pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că este necesară realizarea acestei operaţiuni, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din art. 97 din Legea 302/2004.

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din lege, respectiv atunci când faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare nu constituie infracţiune potrivit legii române.

În cauză mandatul european de arestare vizează comiterea faptei de tăinuire de către persoana solicitată A., aceasta primind bunurile pretins sustrase din Franţa de soţul fiicei sale, E., toate cele trei persoane locuind împreună în jud. Prahova.

În condiţiile în care acesta convieţuia împreună cu persoana solicitată, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 177 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că cei doi sunt membrii ai aceleaşi familii, existând relaţii similare dintre părinţi şi copii, ceea ce atrage aplicarea în cauză a cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 270 alin. (3) C. pen., respectiv tăinuirea săvârşită de un membru al familiei nu se pedepseşte.

Ca atare, în privinţa infracţiunii de tăinuire pretins comisă de către persoana solicitată nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de Legea nr. 302/2004, element care conduce la activarea cazului facultativ în care instanţa de executare poate refuza executarea acestuia.

Înalta Curte, prin raportare la elementele factuale menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, consideră că implicarea persoanei solicitate în activităţile ilegale realizate de celelalte persoane menţionate în documentul emis de către organele judiciare străine este una ce nu justifică încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale aşa cum acestea sunt recunoscute prin Constituţia României, motiv pentru care va respinge solicitarea formulată.

Faţă de argumentele anterior expuse, apreciind ca întemeiată contestaţia formulată de către persoana solicitată A., Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. va admite contestaţia, va desfiinţa Sentinţa penală nr. 118/23 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi în rejudecare va respinge solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franţa privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/MEA din 23 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând şi prevederile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 118 din data de 23 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franţa privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., fiica lui B. şi C..

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/MEA din 23 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2020.

GGC - CL