Transfer of a prisoner from Austria: scope of enforcement contestation limited to legality of execution, not merit of foreign adapted sentence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner’s appeal, upholding the lower court’s decision and thereby confirming the validity of the execution warrant and the adapted 10-year prison sentence, while ordering the appellant to pay €200 in judicial costs. The dispute concerned a contestation against enforcement filed by an inmate transferred from Austria to Romania under a mutual recognition procedure, where the appellant argued that the 736 days of pre-trial detention served in Austria had not been properly deducted from the adapted sentence. The court determined that the appeal was unfounded because the original enforcement judgment and the Austrian certification explicitly accounted for the 736-day period and continued the deduction from the transfer date, rendering the enforcement warrant consistent with the law. Deciding based on Articles 425¹(7)(b) and 275 of the Code of Criminal Procedure, the court clarified that a contestation against enforcement is limited to verifying the legality of the execution process and cannot alter the final judgment itself, as the legal deduction of the time served had already been correctly established in the initial decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 597 alin. (4) din C. proc. pen, art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen, art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen; Transfer of a prisoner from Austria: scope of enforcement contestation limited to legality of execution, not merit of foreign adapted sentence: The dispute concerned a contestation against enforcement filed by an inmate transferred from Austria to Romania under a mutual recognition procedure, where the appellant argued that the 736 days of pre-trial detention served in Austria had not been properly deducted from the adapted sentence. The court determined that the appeal was unfounded because the original enforcement judgment and the Austrian certification explicitly accounted for the 736-day period and continued the deduction from the transfer date, rendering the enforcement warrant consistent with the law. Deciding based on Articles 425¹(7)(b) and 275 of the Code of Criminal Procedure, the court clarified that a contestation against enforcement is limited to verifying the legality of the execution process and cannot alter the final judgment itself, as the legal deduction of the time served had already been correctly established in the initial decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for imposing the payment of 200 RON in judicial costs to the appellant as part of the final dispositive orders.
Basis for determining that the ex officio attorney's fee remains at the state's expense and is paid from the Ministry of Justice funds.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 385/PI din 11.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 417/PI/2016 din 08 februarie 2017.
În acest sens, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 385/PI din 11.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 17Bs 36/15s a Curţii de Apel din Viena, pronunţată la data de 18.03.2015, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie gravă conform C. pen. austriac. A fost adaptată pedeapsa aplicată de instanţa străină la legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, care a fost redusă până la limita maximă prevăzută de legea penală română pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen., stabilind pedeapsa de executat la 10 ani închisoare, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei adaptate, s-a constatat că până la data de 18.01.2016 condamnatul a executat 736 zile închisoare şi s-a dedus în continuare perioada executată din 18.01.2016 la zi.
Pe baza acestei sentinţe penale, care a rămas definitivă prin neapelare la data de 25.01.2017, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 417/PI/2016 din 08 februarie 2017, iar persoana condamnată a fost transferată în România la data de 27.04.2017 şi înmatriculată în Penitenciarul Oradea.
Din examinarea pieselor dosarului, în speţă, certificatul întocmit de către autorităţile judiciare din Austria, conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, a rezultat că până la data de 18.01.2016 condamnatul a fost privat de libertate un număr de 736 zile, ceea ce înseamnă aproximativ 2 ani, respectiv exact perioada indicată de către contestator, acest aspect fiind menţionat şi în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele contestatorului A., precum şi în Sentinţa penală nr. 385/PI din 11.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara, fiind dedusă din pedeapsa de 10 ani închisoare adaptată prin această sentinţă, atât perioada menţionată mai sus, cât şi cea din 18.01.2016 la zi, respectiv întreaga perioadă executată de către contestator, aceste elemente regăsindu-se incontestabil în mandatul de executare a pedepsei închisorii, astfel că nu există niciun element care să conducă la modificarea acestui act pe baza căruia petentul îşi ispăşeşte pedeapsa de 10 ani închisoare, autorităţile fiind obligate să ia în considerare inclusiv cele 736 zile închisoare calculate până la data de 18.01.2016.
Împotriva Sentinţei penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Înalta Curte constată, din examinarea certificatului întocmit de către autorităţile judiciare din Austria, că din cuprinsul acestuia rezultă că din perioada totală a pedepsei privative de libertate de 4383 zile au fost deduse un număr de 736 de zile până la data de 18.01.2016.
Totodată, din cuprinsul Sentinţei penale nr. 385/PI din 11.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 17Bs 36/15s a Curţii de Apel din Viena, pronunţată la data de 18.03.2015, din pedeapsa stabilită de 10 ani închisoare constatându-se că până la data de 18.01.2016 condamnatul a executat 736 zile închisoare şi s-a dedus în continuare perioada executată din 18.01.2016 la zi.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că perioada menţionată de contestator a fost avută în vedere la pronunţarea Sentinţei penale nr. 385/PI din 11.10.2016, de Curtea de Apel Timişoara.
În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2020.
GGC - CL